Legende şi mituri urbane

duminică, septembrie 1, 2019 10:35
Posted in category Literatura

Vrajitoarea familiei...Constantin Eretescu, Vrăjitoarea familiei şi alte legende ale oraşelor lumii de azi

Poate vă mai amintiţi de povestea aia din copilărie în care se spunea că, în urma unui pariu, un tip care s-a dus noaptea într-un cimitir ca să înfigă un cuţit într-un mormânt proaspăt a fost găsit mort a doua zi de către o babă care venise cu colivă la bărbatu-său. Îşi înfipsese pumnalul în pelerină şi apoi murise de frică, crezând că mortul îl trage în pământ.

Sau poate vă sună cunoscut scenariul în care un puşti a murit pentru că a înghiţit un biloi de gumă de mestecat care i s-a lipit de maţe.

Ori poate povestea cu sectanţii care, momondu-i cu ciocolată pe puştanii mai fraieri, îi trimiteau cu un pachet fals la o adresă unde urma să li se recolteze sângele.

Şi mai ales versiunea supermacabră care circula prin anii ’80, în vremea crizei salamului, şi în care ţeapa pe care o luai era destul de nasoală. Cică nişte măcelari, ducând lipsă de biştari, aranjau cu ţiganii să ne transforme în materie primă pentru colecţia populară de mezeluri de primăvară-vară-toamnă-iarnă.

Ei bine, toate aceste micropovestiri fabuloase în care se învălmăşeau stafii, ţigani, cimitire şi câte şi mai câte, toate ascultate de mine în copilărie cu gura căscată şi cu urechile ciulite, sunt doar o mică parte din ceea ce etmologi de oraş au identificat ca fiind “mituri şi legende urbane”. Un folclor de tip nou, în care realul de amestecă neomogen cu magia, comicul cu morala şi povestea cu fabula, aducând, în materie de inovaţie narativă, metropola la demnitatea tribului.

Colecţia de mituri urbane strânsă de Constantin Eretescu are singurul mic defect de a fi mult prea transatlantică pentru gustul şi nostalgiile mele şi pe alocuri uşor încărcată de folclor cu Iţic şi Rachela. Dar, la urma urmei, ce vreţi? Cum să contorizezi folclorul american recent fără să bagi şi ceva Iţic?

Şi, pentru a păstra totuşi echilibrul, iată şi legenda lui Mula Nastratin, a cărui ispravă sper să vă lămurească suficient în privinţa acestor flacoane narative cu care ne-a procopsit viaţa la oraş.

Se zice să Nastratin Mula se suia dimineaţa pe un măgar şi pleca din oraşul lui în târgul de peste graniţă. Vameşul, prinzându-se că dl. Mula e traficant de ceva, s-a pus să-l controleze, sperând că va deconspira frauda. Nedescoperind-o ani la rând, la pensie se întâlneşte cu Nastratin într-o cârciumă şi-l întreabă ce-a trecut dincolo atâta amar de vreme. Răspunsul vine simplu: măgari.

Deci, dacă vreţi şi fantome sau bandiţi, pe lângă măgarii lui Nastratin, atunci, răsfoiţi, fraţilor, răsfoiţi! (“Academia Caţavencu”, nr. 628/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu