N-avem oşti, dară iubirea de moşie era zid, peste care sărea lesne când un hun, când un gepid

sâmbătă, aprilie 28, 2018 11:51
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorSpuneam că, în 453, Attila a salutat viaţa, lăsând în ceaţă întregul stat ecvestru al hunilor. După fratricidele de rigoare, pe tronul fostului imperiu încalecă Elac, fiul cel mare al fiorosului. Numai că, din păcate, din noianul de virtuţi barbare ale tatălui, Elac moşteneşte doar călăria şi analfabetismul. Charisma, ştiinţa luptei şi tăria de caracter au fost probabil moştenite de fraţii lui ucişi cu ocazia alegerilor.

Gepizii, care în acel moment vegetau sub asuprirea făţişă a hunilor, au speculat bine situaţia printr-o revoltă generală, al cărei punct de paroxism a fost atins în cumplita bătălie de la Natao, din 454. Aici, rămăşiţele imperiului hun au fost făcute chisăliţă. Neamurile germanice conduse de gepizi şi-au redobândit poziţia onorabilă în clasamentul năvălitorilor, iar Dacia romană şi-a reluat relaţiile de subordonare cu nemţii.

Stăpânirea gepidă avea să ţină cam un secol, dar un secol liniştit. Gepizii erau migratori calmi, cu un repertoriu de pradă moderat. Excesele erau – prin lege – păstrate pentru sărbători sau ocazii speciale, exploatarea băştinaşului de către neamţ făcându-se omeneşte. Vorba unui proverb latin contemporan, administraţia gepidă era o ofertă dată dacului.

Prin 488, strămoşii noştri se confruntă cu o nouă criză interetnică a migratorilor. Ostrogoţii lui Teodoric, aflaţi în căutarea spaţiului vital, sunt de părere că l-au găsit, dar că stau gepizii pe el. Imediat începe una din cele mai mari bătălii barbare din Transilvania, în care balanţa victoriei a fost înclinată de sarmaţi, recrutaţi mai rapid de spiritul prevăzător al gepizilor.

Prin 530, împăratul bizantin Marcianus recunoaşte stăpânirea gepizilor asupra Daciei şi le ia ochii cu un plocon bănesc anual de potolire a instinctelor năvălitoare. Dar împăratul imediat următor, Justinian, pune trupele pe ei şi reface parţial provincia romană, unde construieşte câteva aşezări semeţe. Gepizii gestionează criza corect şi nu-i iau pe bizantini prea în serios. Ei ştiu că pericolul vine de altundeva. De aceea se retrag liniştiţi în munţi să se sfătuiască cu strămoşii noştri, mai încercaţi, cum să-i înfrunte pe longobarzi. Dar despre asta în episodul următor. (“Academia Caţavencu”, nr. 440/2000)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

4 Responses to “N-avem oşti, dară iubirea de moşie era zid, peste care sărea lesne când un hun, când un gepid”

  1. Kuciuk-Kainargi – tratat mic dobrogean | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 1st, 2018 at 15:02

    […] N-avem oşti, dară iubirea de moşie era zid, peste care sărea lesne când un hun, când un gepid […]

  2. Afară e vopsit gardu’ şi-năuntru-i longobardu’ | A șaptea dimensiune says:

    februarie 2nd, 2019 at 12:34

    […] N-avem oşti, dară iubirea de moşie era zid, peste care sărea lesne când un hun, când un gepid […]

  3. Un moment cam slav de înger | A șaptea dimensiune says:

    mai 2nd, 2019 at 7:56

    […] N-avem oşti, dară iubirea de moşie era zid, peste care sărea lesne când un hun, când un gepid […]

  4. Unora le-o dat cu carul, numa’ nouă cu avarul | A șaptea dimensiune says:

    mai 2nd, 2019 at 7:57

    […] N-avem oşti, dară iubirea de moşie era zid, peste care sărea lesne când un hun, când un gepid […]

Adauga un comentariu