Patimile după retragere

vineri, aprilie 20, 2018 17:15
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorCând Aurelian a ordonat romanilor să-şi împacheteze civilizaţia şi să se mute în Bulgaria, legea în Dacia Traiană o făceau goţii. Goţii primiseră bani frumoşi s-o lase mai moale cu pârjolul, dar se pare că nu destui. Laptele şi mierea încă şiroiau prin jurul Carpaţilor, aşa că ispita era mare. Nu vom şti niciodată ce fiori subtili au gâdilat spinarea năvălitorului la vederea unei provincii bogate, liniştite, locuită de bărbaţi paşnici şi de soţiile lor zvăpăiate. Nu vom şti niciodată în ce hal a dansat etnogeneza în privirile unui barbar de rând atunci când ne fugărea străbunicele prin holde. Nici romanii n-au aflat vreodată. De aceea, au renunţat să mai investească în buzunarele goţilor şi s-au retras peste Danubiu. Retragerea legiunilor n-a fost bruscă, ci în două valuri, cam ca intrarea noastră în NATO, deşi a durat mult mai puţin. Într-o primă etapă, în 271, a fost abandonată Transilvania. Etapa a doua s-a încheiat în 275, odată cu părăsirea Banatului şi Olteniei. În etapa a treia nu mai era nimic de părăsit, aşa că această etapă n-a mai avut loc.

Totuşi, la Roma nu dădea bine o ştire ca asta. Nu se cădea ca Imperiul să cedeze provincii: dăuna la moralul plebei şi serbările urbei ar fi suferit la capitolul entuziasm. Aşa că Aurelian a lansat în presă versiunea unei replieri a Daciei. Dacia nouă se întindea acum între cele două Moesii, în dreapta bătrânului Danubius. Strămoşii, dar mai ales strămoaşele noastre, rămâneau la cheremul goţilor, strămoşi – la rândul lor – ai multora dintre noi. Într-o încercare de a cosmetiza transferul de putere, romanii i-au poftit pe migratori să încheie o convenţie prin care practicile ce dădeau personalitate acestui trib germanic – decapitarea, violul şi incendierea – să fie efectuate mai cu blândeţe. În fapt, convenţia era mai degrabă o rugăminte, un fel de recomandare a Consiliului Europei. În caz că nemţilor li s-ar fi fâlfâit de ea, romanii le-ar fi luat, în mod evident, boii de la bicicletă.

Şi aşa am rămas noi în bătaia vântului istoric, seduşi de Traian şi abandonaţi de Aurelian, cu banii luaţi de goţi, cu brazda, barza şi mânjii confiscaţi de huni şi vorbind latina din pur spirit de conservare. (“Academia Caţavencu”, nr. 436/2000)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

5 Responses to “Patimile după retragere”

  1. Grigore al III-lae Ghica, cu un cap deasupra contemporanilor săi | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 21st, 2018 at 17:29

    […] Patimile după retragere […]

  2. Un veac de singurătate cu goţii | A șaptea dimensiune says:

    februarie 2nd, 2019 at 11:16

    […] Patimile după retragere […]

  3. Afară e vopsit gardu’ şi-năuntru-i longobardu’ | A șaptea dimensiune says:

    februarie 2nd, 2019 at 12:35

    […] Patimile după retragere […]

  4. Cel ce nu cunoaşte mila, ori e prost ori e Attila | A șaptea dimensiune says:

    mai 2nd, 2019 at 20:59

    […] Patimile după retragere […]

  5. Hunii – o lecţie de călărie | A șaptea dimensiune says:

    mai 3rd, 2019 at 7:22

    […] Patimile după retragere […]

Adauga un comentariu