Război şi pară

joi, decembrie 13, 2018 14:11
Posted in category Istorie

Razboiul ruso turcPână la urmă, dezamăgiţi că n-au găsit un nod în papură acceptabil, ruşii pornesc pur şi simplu la război. La 22 noiembrie 1806, trupele ţarului intră în Moldova prin patru locuri simultan, cum de altfel vor proceda şi trupele tătucului Stalin, 140 de ani mai târziu. Rând pe rând, în mâna hoardelor de la răsărit cad Hotinul, Benderul, Cetatea Albă şi Chilia – cetăţi româneşti care găzduiau şi oarece trupe turceşti.

De data asta, otomanii îşi ies, în sfârşit din pepeni. Ei declară război Rusiei şi îl numesc domn în Muntenia pe Alexandru Sutzu.

Domnia lui Alexandru Sutzu se remarcă tot prin absenţa tronului. Din 28 decembrie 1806 şi până prin iunie 1809, domnitorul Ţării Româneşti nu pupă fir de mandat, el aşteptând un moment favorabil pe malul bulgăresc. Ţara însă nu-i simte lipsa câtuşi de puţin, ea fiind jefuită la fel de profesionist de trupele implicate în conflict.

Ca de multe ori în veacul fanariot, contra agresorului rus se ridică apărătorul turc. Apărătorul turc e însă aliat cu boierimea română care nu pierde vremea cu fineţuri militare şi-i facilitează scurt două înfrângeri catastrofale.

Bucureştiul este ocupat de ruşi, mai precis de trupele generalilor Michelson şi Miloradovici. Imediat la faţa locului apare Constantin Ipsilanti şi-şi afişează profitabilele aere de trădător. Urmează firesc ocuparea Olteniei şi trecerea Craiovei prin obişnuita experienţă a focului.

Din păcate, singura speranţă a eliberării patriei, banditul turc Pasvan Oglu, moare la 5 februarie 1807. (“Academia Caţavencu”, nr. 556/2002)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu