A șaptea dimensiune

Şi cum îţi zisei, târziu de tot mă prinsei că ăştia vorbea de fapt de deconturili lu’ Ceauşescu. Hait, Lenuţo, mi-am zis, stai oleacă, că nu-i lucru curat. Nenorociţii crede că al meu are bani puşi deoparte şi-şi făcură socoteala că-i rost de pricopseală. Ş-atuncea m-a lovit în cap aşa o bănuială: te pomeneşti că de-aia ne găbjitără jigodiile, ca să puie mâna pă lovele. Că, dacă ştia, nu ştia de-acuma, ştia ei mai de mult, de când ieream noi la putere.

Da’ ce zic io-n putere: ieream chiar şi în viaţă, dacă reţin bine minte. Iar dacă fac un iefort de ăla de menmorie şi mă înconcentrez, poci să-mi amintes iegzact şi momentu’ când a pomenitără săracu’ Tovarăşu’ prima dată dă deconturi. Ieream la vilă la Neptun. Venise toată lumea. Io jucam un şeptică-n trei cu Bobu, Mănescu, Postelnicu şi cu Suzana. Nicu, sportiv cum îl ştii, juca cerculeţe cu Dincă, Dăscălescu şi intrigantu’ ăla dă Iliescu pă care tocma-l iertase dă fo două zile, pare-mi-se.

A, mai ierea şi Stănculescu – Victoraş al nostru, cum îi ziceam noi. El nu juca, se ducea după cercuri când nu înnemerea băieţii şi ne aducea nouă pepsi când îi făceam io cu ochiu’. E, şi cum stăteam noi aşa şi ne vedeam fiecare dă treaba lui, deodată-l auz pă Nicu că zice “Cum mai stăm cu Casa Poporului, tovarăşu’ Dincă? Ai pregătit conturili, în caz că apare vreo neprevăzută?”. Ca să-nţelegi mai bine, tre’ să-ţi spui că Tovarăşu’ e mai dă modă veche. El a scris mai multe cărţi, da’ nu-i chiar un om de ştiinţă ca mine.

Şi, din când în când, mai făcea săracu’ câte o greşeală de pronunţie, cum zicea dă iegzemplu “tutulor” în loc de “tuturol”. Aşa şi cu conturili. El vrusese să-l verifice pă Dincă dacă făcuse cheltuielile corect la Bulevard, că mai băga nenorocitu’ mâna din când în când. Numa că-n loc “deconturi” zisesă “conturi”. Iar jigodiile dracu’ care ierea dă faţă toţi a auzit şi ce s-o fi gândit? Bă, ăsta pune bani în conturi şi noi nu ştim nimica. Stăm acilea ca proştii, îi construim lui Victoria Socialismului şi el face câştig pă munca noastră.

Nu poci să bag mâna-n foc, da’ crez că l-am auzit ori pă Iliescu, ori pă Victoraş că mormăie ceva de genu’ “Ie-te-al dracu’ Tovarăşu! Ne speteşte pă noi cu SeSeMeDe-u’ şi cu plenarele şi el pune-n Ielveţia la ciorap. Păi ce, noi om fi mai proşti? La noi banii face gâlci? ‘Tu-l în paşti pă mă-sa dă cizmar cu dictatura lui cu tot!” Da’ vezi? Atuncea am zis că mi se păru, că avui io aşa o-nchipuire. Orişicât, aruncai aşa, la derută, un “Ce ziseşi, mă, Victoraş (sau Neluţule? – nu mai ştiu)? Ce vorbişi mă, de Tovarăşu’?”. Da’ ce, crezi că ierea proşti să recunoască? A tăcut mâlc amândoi, că marginalizarea mi ţi-i păştea.

Şi de-aia zic, că de la ne-nţelegerea asta s-ar putea să ni se fi tras. Da’ n-a ştiut niciodată trădătorii dracu’ că Nicu săracu’ n-a pus la CEC un leu. Şi – he, he, slavă Domnului – să nu crezi că n-a avut ocazia, la câţi bani i-a trecut lui prin faţă la viaţa lui. Da’ a fost cinstit şi patriot şi n-a pus mâna niciodată. Ba, la sfârşit, când trăgea tare să termine Casa Poporului, a mai adus şi bani de-acasă. Că ne-am şi certat odată pe treaba asta. Chiar m-am inervat şi i-am zis-o de la obraz. Toate ca toate, da’ să nu-mi ia el mie din drepturile de autor! “Nu-ţi ajunge banii?” i-am zis. “Mai scrie, dragă, şi tu cărţi, că n-o să-ţi ţin io-n spate, pă opera mea, maniile tale dă faraon.” De-atunci ne-am răcit foarte tare, da’ să ştii că ăsta-i adevăru’-adevărat!

Material preluat si adaptat din “Academia Caţavencu”, nr. 377/1999.

Citeste si articolele:

• Scrisoarea tovarasei Elena Ceausescu catre doamna Carmen Iohannis (II)
• Scrisoarea tovarasei Elena Ceausescu catre doamna Carmen Iohannis
• Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu, din Infern, pentru urmasii lui, PSD-istii, ce guverneaza astazi Romania, care vor ajunge tot acolo (II)
• Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu, din Infern, pentru urmasii lui, PSD-istii, ce guverneaza astazi Romania, care vor ajunge tot acolo
• Planul dement al dictatorului Ceausescu: demolarea a peste jumatate dintre satele Romaniei