Un intelectual

miercuri, martie 20, 2019 17:45
Posted in category Literatura

Gelu Ionescu, Copacul din câmpieAflat în pragul bătrâneţii, Gelu Ionescu, care împlinea în anul 2003 vârsta de 66 de ani, îşi priveşte lucid viaţa şi constată că ea a fost o mare ratare, într-un volum de memorii intitulat “Copacul din câmpie”, ce apărea în acelaşi an 2003 la Editura Polirom. În timp ce alţii ar fi adăugat floricelele de rigoare, poate chiar câteva pene multicolore carierei de jurnalist de radio (şi nu oriunde, ci la Europa Liberă), Gelu Ionescu constată că a fost un jurnalist oarecare, fără o vocaţie specială pentru această meserie. “Nu voi fi niciodată altceva decât un intelectual – un scriitor – de origine şi de limbă română, care a optat, din disperare, pentru exil. Această evidenţă mi-o asum fără exaltări de entuziasm sau autoadmiraţie”, scrie la un moment dat autorul.

Disperare produsă de sistemul comunist, pe care l-a urât, şi de Ceauşescu, pe care “l-a urât chiar mai mult decât regimul comunist”. Neputând să-şi publice prima carte, din cauză că se ocupa în ea de Eugen Ionescu, scrie o alta îndemnat de prieteni (Radu Cosaşu şi Roger Cîmpeanu). Are succes cu cartea (“deşi scrisă inegal şi cu stângăcii”, după cum declară autorul), cu care ia şi premiul Uniunii Scriitorilor: “cu atâţia prieteni în juriu, scrie memorialistul, nici nu a fost de mirare”. Stau şi mă întreb care scriitor ar recunoaşte că a luat un premiu datorită prietenilor.

Cel mai interesant capitol al cărţii (după gustul meu) pare a fi acela în care este evocată copilăria la moşia bunicului patern (fiul unui răzeş, care îşi făcuse averea “muncind şi fiind necruţător cu lenea”), Galaţiul, oraşul cosmopolit unde şi-a făcut o parte din şcoală, tinereţea ca student la Institutul de Mine, apoi la Litere. Însoţit peste tot de spaima că va fi descoperit ca nepot şi fiu de moşier. În Bucureşti este, în afară de student întârziat la Litere, şi figurant la Teatrul de Operetă. Pagini pline de nostalgie şi spaime că sistemul comunist va pune mâna pe el. Dictatura comunistă îl va scăpa din gheare în noiembrie 1982, atunci când reuşeşte să fugă din România comunistă. Dar libertatea va fi o altă povară. (Ştefan Agopian, “Academia Caţavencu”, nr. 595/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu