Vacanţă la Roma

marți, aprilie 17, 2018 17:11
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorPe la 250 e.n. se poate spune fără şovăială că goţii au făcut din persecuţia bravilor noştri strămoşi o politică de stat tribală.

Împăratul Gallus (252 – 254), poreclit, zice-se, de barbari, Papagallus, nu le-a produs nicio impresie militară. În timpul mandatului său goţii s-au făcut luntre şi punte între stepa lor şi bătătura noastră. Neavând abilitatea inginerească pentru punte, goţii s-au suit în luntre (cam 300 de caiace cu deplasament mare) şi au pârjolit litoralul Mării Negre de astă dată dinspre larg. Nici împăratul următor, Valerianus, zis Aerianus, nu a reuşit vreo scofală cu aceşti năvălitori. Hotărât să le ia piuitul pentru apriga jignire adusă autorităţii romane, cezarul decadent a sfârşit prin a le lua boii de la bicicletă. Migratorii, în schimb, i-au luat o parte din bunurile lumeşti, între care una ni se pare demnă de a fi pomenită, şi anume viaţa.

În 260 e.n. pe tronul Romei urcă Gallienus căruia goţii îi vor spune Allien şi îi vor transforma domnia într-un film de groază. Scriitorii antici spun că atunci s-a pierdut Dacia. Ei nu aveau să ştie că Dacia o vom pierde abia 17 veacuri mai târziu sub presiunea invaziei Renault. Totuşi ghinionul nu pare să fi mers şnur. Într-o a patra tentativă de împărat, Roma reuşeşte un Claudius rămas până în ziua de azi fără poreclă. Aşadar Claudius zis Claudius îi bate pe goţi la Naissus în 268. Relatarea măcelului fiind făcută însă de istorici romani contemporani despotului, nu putem fi siguri dacă după victorie armata romană a fost învingătoare sau nu a mai fost deloc. Asemeni unei femei cu fardurile căzute, biata Dacie trăieşte sentimentul dramatic al părăsirii. Împăratul Aurelian intră în galaeria cezarilor parcă numai pentru a da un nume acestei părăsiri. Romanii se retrag din Dacia începând cu anul 271 şi sunt hotărâţi să o facă repede. Căci vorba proverbului barbar: “retragere lungă, moarte sigură”. Retragerea aureliană nu lasă laţi. După ea strămoşii noştri rămân cu ochii holbaţi spre hăul indo-european. Destinul lor stă cu pieptul gol în faţa galopurilor migratoare. Bărbat să fii şi, după atâtea secole de năvală, tot ţi se lasă sânii. (“Academia Caţavencu”, nr. 435/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

Ro2.ro