Ce-am avut şi ce-am pierdut: Gelu, Glad, Menumorut

miercuri, mai 16, 2018 21:00
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorLa finele secolului IX, trei ducate româno-slave blocau maghiarilor calea spre bogăţiile arcului carpatic. Cel puţin asta e părerea lui Anonimus, notarul regelui Bela, ajuns cel mai celebru necunoscut al vremii prin binecunoscuta sa lucrare de propagandă “Gesta Hungarorum”.

Primul gest al ungurilor a fost să cotropească cele trei ducate sau, cum ne place nouă să amintim de ele, cele trei voievodate. Gelu, Glad şi Menumorut, voievozii găsiţi de unguri la cârma formaţiunilor statale româneşti, au luptat din răsputeri cu invadatorul. După unii, Menumorut şi-a dat fiica după riga maghiară, după alţii, chiar viaţa. Gelu şi Glad n-au rămas mai prejos şi, după ce şi-au dat şi ei seama că nu prea-s şanse cu bozgorimea, au găsit o soluţie medievală, adică un loc în cronica lui Anonimus.

Când Ştefan cel Sfânt a urcat pe tronul Ungariei, el a promis papei că-i creştinează forţat pe supuşii săi, lucru pe care l-a făcut cu puţină exagerare, normală pentru acele vremi când drepturile omului erau o vorbă-n vânt. După anul 1001, Ştefan a ordonat ostaşilor săi să mai treacă odată Tisa. Urmaşii voievozilor româno-slavi răpuşi în prima izbucnire migratoare erau acum bine-mersi, adică inconştienţi. Altminteri nu şi-ar fi putut închipui că Transilvania putea fi românească înainte de anul 1918. Pe la anul 1000, insula noastră de latinitate era apărată de trei slavo-pecenego-cumano-români, adică de Gyula, de Ahtum şi de Kean. Din această supă etnică, în care au fiert poemele lui Bolintineanu, s-au iţit vitejeşte mugurii rezistenţei antimaghiare, rezistenţă ce avea să se stingă abia pe 30 martie 1990, odată cu pancarta iredentistă izbită de figura mirată a lui Mihăilă Cofariu. Până atunci, însă, cei trei voievozi n-au putut face nimic consistent, cu excepţia unor frumoase sacrificii pe câmpul de luptă, care, se vede treaba, au făcut ceva impresie asupra unui notar anonim. (“Academia Caţavencu”, nr. 450/2000)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

4 Responses to “Ce-am avut şi ce-am pierdut: Gelu, Glad, Menumorut”

  1. Destin de fraier, nume de poet: Emanuel Giani Ruset | A șaptea dimensiune says:

    august 30th, 2018 at 14:54

    […] Ce-am avut şi ce-am pierdut: Gelu, Glad, Menumorut […]

  2. Grigore al III-lea Ghica, cu un cap deasupra contemporanilor săi | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 21st, 2018 at 17:37

    […] Ce-am avut şi ce-am pierdut: Gelu, Glad, Menumorut […]

  3. Românii şi secuitatea | A șaptea dimensiune says:

    februarie 2nd, 2019 at 16:24

    […] Ce-am avut şi ce-am pierdut: Gelu, Glad, Menumorut […]

  4. Despre virtuţile salvatoare ale trădării | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 12:47

    […] Ce-am avut şi ce-am pierdut: Gelu, Glad, Menumorut […]

Adauga un comentariu