A șaptea dimensiune

În ultimii ani de ceauşism/comunism, totul devine parcă desprins dintr-un film de groază. Ştiu ca fraza are iz de clișeu. Dar atunci chiar așa era. Aproape toți jucam într-un film de groază. Cu întuneric total de la șase la opt. Cu cozi imense la ușa magazinelor. Cu mulți imbecili care „îți râdeau în nas” de după tejghea. Cu scene înfiorătoare în care oamenii se călcau în picioare pentru o ciosvârtă de carne sau o bucată de salam cu soia. Iar invitația la o cafea suna aşa : „Hai sa îți dau un Nechezol”. Surogat din năut și alte chestii. Cu iz și gust de cafea. Și un puternic efect Placebo pentru majoritatea.

Ar fi multe de scris. Despre disperarea unor oameni care nu mai puteau să suporte lacrimile copiilor. Despre burțile umflate ale „responsabililor de magazine”, atitudinea lor disprețuitoare și unghia degetului mic lungă și bine lustruită. Despre rafturile pline cu „creveți” vietnamezi și „nicio masă fără pește”. Congelat. Despre sticlele murdare de ulei și bere cu gust de sodă. Despre frigul din apartamente și noul ornament de pe pereții blocurilor: burlanele. De la sobele improvizate din interior. Până și romanele bune se dădeau la „pachet”. Marin Preda și … cuvântările dictatorului Ceauşescu de la plenara nu ştiu care. Pentru „Cel mai iubit dintre pământeni”, se dădea un kilogram de cafea boabe. Pentru „Magicianul” lui John Fowless, trei pachete de unt și o rotiţă de cașcaval. Un disc cu „Smokie” de la Balkan … juma’ de kil de cafea și un pachet de Kent. Le luai de la bișnițarii de pe trotuarul din fața hotelului.

În martie 1989, de la tribuna către care erau orientate difuzoare ascunse și care redau urale, pentru că nimeni nu mai aplauda, dictatorul Ceaușescu anunța achitarea datoriei externe. Apoi … nimic. Nu se schimbă nimic. Iar cei mai mulți comentatori sunt de acord că atunci paharul a primit ultima picătură. Cu toții știam deja de zidul Berlinului, de Glasnost și Perestroika, de Cehia, Polonia, Iugoslavia, chiar și de Bulgaria. Schimbarea era iminentă și la noi. „Ajutată” din exterior sau/și din interior, se va întâmpla în Decembrie ‘89. Era ticăloșilor lua sfârșit.

Fragment dintr-un text preluat de pe Facebook.

Şi un comentariu postat tot pe Facebook de Dumitru Căruntu, unicul administrator al site-ului „A şaptea dimensiune”.

„Era ticăloşilor nu s-a terminat”?!?! Spun unii. Dacă într-adevăr era ticăloşilor – de care este vorba în postare – nu s-ar fi terminat, astăzi n-aţi arde gazul pe Facebook, ci aţi „admira” întunericul comunist. Mai mult, aţi fi şi pe la puşcărie, după cât îi înjuraţi pe „ăştia de azi” (luaţi aşa, la grămadă; ce să ştie unii analfabeţi funcţional/ştiinţific faptul că generalizările sunt false, greşite şi periculoase). Comentariile care compară lumea de astăzi (liberă, cu toate păcatele sale) cu lagărul (gulagul) comunist vor fi şterse.

Nu poţi compara dictatura cu libertatea (pot fi comparate două dictaturi sau două lumi libere).

Problemele din lumea liberă sunt parfum de trandafiri pe lângă crimele, teroarea, genocidul etc. specific dictaturilor (avem exemplul dictaturii criminalului de război Putin).

Citeste si articolele:

• Tara „construita” de Ceausescu: romanii se turnau unii pe altii la Securitate
• Tara „construita” de Ceausescu: 10 reguli aberante in Romania comunista, colhozul lui Ceasca
• Tara „construita” de Ceausescu: frigiderele functionau fara curent electric
• Tara „construita” de Ceausescu: fiecare elev de liceu facea munca patriotica in vacanta de vara
• Tara “construita” de Ceausescu: agricultura se facea cu elevii, studentii, armata, muncitorii
• Comunismul pe intelesul retardatilor care nu l-au prins, dar plang dupa el