Constituţia României din 2003 interzice confiscarea averilor mafioţilor

marți, ianuarie 11, 2022 8:00

PSD = ciuma rosie
Bazele statului mafiot din România, un stat eşuat pentru cetăţenii simpli, pe care nu-i protejează nimeni, dar de pe care sunt luate şapte piei sub formă de taxe şi impozite, au fost puse de gruparea KGB-istă din jurul criminalului Ion Iliescu la începutul anilor 1990.

Dar construcţia statului mafiot din România a fost finalizată în perioada 2001-2004 de către aceeaşi grupare din jurul criminalului Ion Iliescu, avându-l în prim plan pe un alt personaj diabolic, Adrian Năstase. În acea perioadă, au apărut baronii locali, a fost pus căluş în gura presei, a apărut acapararea presei din România de către structuri mafiote, cu ramificaţii în zona politică.

Perioada 2001-2004, o perioadă horror pentru România, în care salariul mediu era 200 de dolari, a însemnat şi votarea unei noi constituţii, o constituţie croită special pentru hoţii din politică, printre care se aflau şi baronii grupului infracţional cu acronimul PSD (= ciuma roşie). Sub pretextul unei modernizări a statului şi intrării în UE, Adrian Năstase şi mafia PSD-istă au adus ţigani cu autocarele pentru a schimba obligatoriu Constituţia din 1990, o altă invenţie diabolică a comuniştilor din eşalonul al doilea al Partidului Comunist Român, ajunşi la putere după decembrie 1989.

De unde atâta grabă în a schimba Constituţia României la grupul infracţional cu acronimul PSD? Pe lângă alte bla-bla-uri care nu-au fost aplicate niciodată, de genul “Statul mafiot român va face şi va drege” (evident, statul mafiot român n-a construit niciun spital în 32 de ani), în Constituţia din 2003 găsim un articol care protejează averile mafioţilor de eventuala confiscare a lor. Pentru cei care au uitat, PSD-iştii “privatizau” (adică furau) tot în perioada 2001-2004, aşa încât erau obligaţi să-şi pună la adăpost averile furate.

Aşadar, în articolul 44, “Dreptul de proprietate privată”, la aliniatul (8), găsim aşa:

Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Să traducem pe înţelesul tuturor, mai ales a doua frază. Ce spune aceasta? Spune aşa: mafiotul X dacă are avere, statul român consideră că a obţinut-o cinstit (se prezumă), adică pe mafiotul X nu-l poate întreba nimeni de unde a avut banii; plecând de la premisa că averea mafiotului X este licită, aceasta nu poate fi confiscată. Amin.

Dacă în SUA sau alte ţări civilizate poate veni fiscul la poartă să-l întrebe de Cutărescu de unde a avut banii pentru 5 vile şi 20 de maşini, în Românica nu poate, c-aşa a dorit PSD = ciuma roşie. Conform Constituţiei României din 2003, confiscarea averilor furate este imposibilă.

Oarecum legat de subiect, iată şi un articol din 2004, adică din perioada horror a României.

Mai bine confiscat decât concesionat

De curând (în 2004 – n.m.), Antonie Iorgovan (părintele Constituţiei iliesciene din 1990 – n.m.) a rostit o mare iorgogomănie la un post TV: cică dreptul de proprietate a fost garantat în România chiar din 1990, o dată cu instalarea FSN-ului şi a lui Ion Iliescu la putere. Cum ar veni, în 2003 nici nu mai trebuia să votăm Constituţia, ci încă o dată pe Iliescu, că ţinea el loc de Constituţie la capitolul garantării proprietăţii.

Acum, dacă e să fim cinstiţi, mai bine îl votam în 2003 pe Ceauşescu, care a fost, pe lângă Iliescu, pe bune, un şi mai mare adept al respectării proprietăţii. Pe vremea lui Ceauşescu, un teren confiscat sub Gheorghiu-Dej (alt susţinător al proprietăţii, desigur) nu era neapărat ocupat de stat cu vreun bloc înghesuit, o întreprindere socialistă, ci putea fi lăsat aşa pârloagă cum era. Pe când sub Iliescu, mai ales dacă terenul e revendicat de proprietari, nu putea să rămână gol. Pe el apar automat vile, ca aceea de pe strada Mugurilor nr. 6 din Eforie.

Vila aparţine familiei Maxim, iar terenul de sub ea, familiei Drăghici, de la care l-au confiscat comuniştii, ajunşi la putere pe tancurile lui Stalin. Maximilor, primăria pesedistă din Eforie le-a concesionat (în 2004 – n.m.) lejer terenul pe o perioadă de 90 de ani, cu o chirie modică, de 600.000 de lei (vechi; 60 de lei actuali – n.m.) pe an.

O afacere excelentă, căci tot cu 600.000 de lei (vechi – n.m.) pe noapte închiriază familia Maxim în timpul verii o cameră în casa respectivă. O noapte de cazare şi gata chiria pe un an. Sau 90 de nopţi de cazare, cât are un sezon estival, fac cât cei 90 de ani în care terenul e concesionat, adică dublul perioadei comuniste (45 de ani), în care terenul a fost confiscat. Şi uite aşa, cu un calcul simplu, rezultă clar că până şi Ceauşescu a fost de două ori mai mare garant al proprietăţii decât Iliescu. (“Academia Caţavencu”, nr. 665/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu