De ce plâng Chitarurile
vineri, mai 15, 2020 12:06O poveste din 2004, cu un moldovean plecat de acasă (nu, nu să-l voteze iarăşi şi iarăşi pe criminalul KGB-ist Ion Iliescu, în 2004 nu a mai candidat, altfel 80% dintre moldovenii care astăzi cer autostradă – hăă, hăăăă, hăăăăă – l-ar fi votat din nou; şi dacă tot veni vorba, băi ăştia din Moldova nefurată de ruşi, da’ când puneţi ştampila pe sigla grupului infracţional organizat PSD nu vă gândiţi la autostrăzi, spitale, şcoli, modernizare, progres, România de mâine şi alte “prostii” d-astea?!)
Nimeni nu ar fi auzit despre ieşeanul Alecu Chitaru dacă Dumnezeu ar fi dat gură numai acelora care au ceva coerent de zis. Însă Dumnezeu a lăsat gura şi însuşirea grăirii la îndemâna tuturor şi, astfel, ieşeanul Alecu Chitaru a reuşit la un moment dat să anunţe lumea din Iaşi că va candida independent la Preşedinţie.
Cum gura a fost dăruită şi cu alte însuşiri, din ce în ce mai rare la noi – cum ar fi mâncatul, de exemplu – acest Chitaru nu s-a limitat la a-şi anunţa candidatura excentrică, ci a vrut să şi dea la oamenii cu drept de vot să mănânce ceva.
Şi-a vândut casa unui italian şi apoi a chemat sărăcimea din Iaşi la ospăţ pe banii lui, ocazie cu care s-a şi ales cu un dosar penal pentru tulburarea liniştii publice.
N-a trecut mult şi omul s-a mai căptuşit cu un dosar penal, de data asta pentru instigare la furt: populist, ca orice candidat serios la Preşedinţia României, Chitaru s-a pus în fruntea unor ţărani din Erbiceni şi i-a condus pe un teren al Staţiunii de Cercetări Pomicole Podu Iloaiei, pentru a recolta lucerna – susţinând că acel teren ar aparţine de fapt ţăranilor.
Între timp, Chitaru a intrat în conflict şi cu italianul căruia i-a vândut casa, refuzând să părăsească imobilul la data trecută în contract.
Frumoasă poveste, nu-i aşa? Atât de frumoasă , încât Chitaru cere (cerea în 2004 – n.m.) pe ea 100.000 de dolari jurnalistului Cătălin Prisecariu, într-un proces penal de calomnie deschis după publicarea poveştii, unde crezi? Nu, nu în manualul de psihiatrie, ci în Ziarul de Iaşi.
De ce 100.000 de dolari? Probabil că omul e dus de-acasă – şi nu suntem siguri că-i vorba de casa aceea vândută italianului. (“Academia Caţavencu”, nr. 648/2004)
Citeste si articolele: