Despre „buna-credinţă”, în regimul criminal al PSD = ciuma roşie

joi, august 18, 2022 8:16

Protest #REZISTPentru a-i favoriza pe foştii nomenclaturişti comunişti şi pe foştii criminali din Securitatea comunistă, in domeniul imobiliar, mafioţii PSD din (ş)Parlament au inventat noţiunea de „bună-credinţă”. Şi au trecut-o într-o lege, lege special concepută astfel încât foştii nomenclaturişti comunişti şi foştii securişti să devină, după decembrie 1989, stăpânii absoluţi ai României.

Iată, mai jos, încă un exemplu.

Cu „bună-credinţă” se trag Romaniţele în instanţă

„Bună-credinţă”. Nu e doar un cuvânt, ci un hocus-pocus românesc care scoate basma curată orice cârpă de om, un Hopa-Mitică ce ridică pe oricine a călcat strâmb şi ar trebui să pice sub incidenţa legilor. Se decide în instanţă că cineva a fost de „bună-credinţă” când a făcut o mârşăvie şi gata, vina sa a dispărut.

Momentan, nu chiar orice vină a absolvită prin rostirea acestui cuvânt magic, ci doar una, dar una foarte des întâlnită. E vorba de vina statului român de a vinde unor chiriaşi un imobil confiscat, care nu-i aparţine şi care, în plus, era revendicat de proprietari.

Sub umbrela „bunei-credinţe” se ascunde o vânzare frauduloasă la care au fost părtaşe persoane care cică nu ştiau că vor comite o ilegalitate.

De „bună-credinţă” a fost familia Romaniţa care a cumpărat în 1996, cu aproape 5.000.000 lei (vechi; 500 de lei actuali – n.m.), imobilul din strada Dr. Grozovici nr. 2 bis, revendicat de familia Iordan încă din 1991.

De „bună-credinţă” o fi fost şi statul român, care a vândut respectivul imobil, deşi nu a avut niciodată titlu valabil de proprietate.

Imobilul fusese confiscat de statul comunist în 1952, apoi restituit familiei Iordan în 1957, întrucât până şi instanţele comuniste au recunoscut că preluarea de către stat a fost abuzivă. Şi pentru că e vorba de comunişti, imobilul a fost restituit în 1957 doar pe hârtie, în fapt, familia Iordan nemaiputându-se muta din cauza unor chiriaşi bine înfipţi acolo (probabil nomenclaturişti comunişti sau securişti – n.m.), în casa lor.

Şi cât de mult îi susţin urmaşii comuniştilor (PSD-iştii – n.m.) pe chiriaşi, în detrimentul proprietarilor, în zilele noastre, putem vedea când proprietarofobul de la Cotroceni (era 2004, iar la Cotroceni îşi făcea veacul KGB-istul criminal Ion Iliescu – n.m.) îşi mai dă drumul la ideile sale de comunist sadea.

Mai trebuie spus că madam Romaniţa Mihaela, cumpărătoarea, şi sora ei, Romaniţa Gabriela, sunt cu atât de „bună-credinţă” cu cât sunt avocate şi cunosc legile, pot să discearnă care e situaţia unui atare imobil într-un stat de drept şi să nu-l cumpere.

Şi aşa de „bună-credinţă” cum sunt ele şi tot neamul lor, doamnele avocate puteau să ţină cont de faptul că proprietarul revendicase deja în instanţă imobilul şi că le înştiinţase de intenţiile de a-l recupera.

De aici însă trecem de pe tărâmul „bunei-credinţe” pe cel al „bunului simţ”, o noţiune care nu se regăseşte în legile româneşti, darămite în comportamentul unor avocaţi autohtoni. („Academai Caţavencu”, nr. 670/2004)

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu