A șaptea dimensiune

În dinamica realităţii actuale, cam peste tot întâlnim cititoare coduri de bare şi ne-am putea întreba cum au apărut acestea şi cam ce înseamnă un cod de bare.

Ei bine, în 2022, codul de bare a împlinit 48 de ani, fiind folosit pentru prima dată în 1974. Până atunci nu exista un astfel de sistem universal în locurile unde se comercializau diverse produse.

Cum arăta lumea comerţului până la apariţia codului de bare

În trecut, preţul era trecut pe produs, iar vânzătorii şi casierii introduceau manual suma, apoi o adunau cu alte sume asemănătoare. Era un sistem lent, prin care nu erai informat câte unităţi din acel produs s-au vândut şi câte mai erau în depozit.

În Statele Unite, de exemplu, înaintea introducerii codului de bare, inventarul era ţinut urmărindu-se porţiunile goale de pe rafturi sau din depozite, iar acest inventar se făcea, de regulă, la finalul unei zile sau al unei săptămâni.

Ca în multe alte domenii, cercetătorii americani au realizat că acest sistem este greoi şi au căutat unul mai rapid, mai eficient, mai productiv. Astfel, s-au încercat iniţial mai multe metode, printre care tipare cu cerneală vizibilă doar la razele ultraviolete. Idee la care s-a renunţat, această metodă fiind prea scumpă.

Codul de bare a fost inspirat de codul Morse. Silver şi Woodland, inventatorii codului de bare, au avut ideea introducerii codului de bare pe plajă, desenând linii asemănătoare codului de bare de astăzi pe nisip. Ei au început folosirea codului de bare prin utilizarea unei tehnologii folosită în cinematografie, mai exact pe modelul sistemului audio creat de Lee de Forest în anii 1920.

Cu toată originalitatea invenţiei, codul de bare în forma iniţială s-a dovedit prea scump pentru a putea fi folosit în toate magazinele din lume. Aşa încât, cei doi au vândut brevetul invenţiei către Philco, cea care la rândul ei l-a vândut către RCA.

RCA a testat brevetul ce purta deja numele Woodland-Silver folosind un cititor coduri de bare în perioada 1972-1973. Tot atunci, în 1973, magazinele din SUA au început să aibă standarde privind etichetele de preţ şi a fost testată pentru prima dată citirea codului de bare prin utilizarea unui cititor cu laser, creat de IBM.

După mai multe teste, s-a hotărât introducerea citirii codului de bare într-o locaţie comercială. Locaţia a fost aleasă în Troy, Ohio, fiind aproape de Dayton, sediul NCR. În ziua de 26 iunie 1974, cineva a cumpărat un pachet de gumă, iar vânzătoarea a scanat codul de bare, în context comercial, pentru prima dată în istorie. Tot acel sistem ce implica scanarea codului de bare avea costul de 4.000 de dolari (11.600 de dolari astăzi, dacă ajustăm preţul cu rata inflaţiei). Preţul de astăzi al sistemului de scanare produs de aceeaşi companie costă doar 1% din preţul primului produs creat, cel din 1974.

Ce reprezintă cifrele de sub codul de bare

Cifrele de sub codul de bare poartă denumirea de GTIN (Global Trade Item Number) şi identifică producătorul respectivului produs. GTIN este un număr unic format din 14 cifre şi poate fi folosit de o companie pentru a identifica toate bunurile din comerţ pe care le are.

Primele 5 cifre dintr-un cod de bare identifică producătorul, iar ultimele 3 identifică produsul. Generarea codului de cifre aflate sub codul de bare este făcută de GS1, o oragnizaţie non-profit care are licenţa pentru UPC (Universal Product Codes) şi EAN (European Article Number).

Cam aceasta peste povestea, pe scurt, a codului de bare şi a cititoarelor codurilor de bare. În România, puteţi comanda cititoare coduri de bare pe Idmag, acolo unde găsiţi toată gama de astfel de produse, atât de necesare pentru o firmă sau o companie din zilele noastre.