Despre încălzirea globală, dincolo de discuţiile după ureche

vineri, februarie 19, 2010 14:41
Posted in category Puţină fizică

Incalzirea globalaToţi am auzit, deja, despre gazele de seră. Alea de încălzesc atmosfera prin blocarea radiaţiei infraroşii dinspre Pământ spre marele şi recele spaţiu cosmic. Toţi ştiu că maşinile şi termocentralele degajă dioxid de carbon în cantităţi de neimaginat. Toţi au auzit că vacile şi oile sunt principalii contribuitori la emisiile de metan (de 25 de ori mai ‘de seră’ decât aceeaşi cantitate de CO2, cu un timp de înjumătăţire în atmosferă de 7 ani).

La fel, se ştie că prin tăierea copacilor, CO2-ul îşi întrerupe circuitul în natură şi se acumulează în aer, ceea ce nu este deloc bine. Nu mulţi ştiu, însă, despre unul dintre cele mai afurisite gaze de seră: NF3, adică trifluorura de azot. Care e de 17.200 de ori mai nocivă pentru temperatura aerului decât dioxidul de carbon şi îşi înjumătăţeşte prezenţa în atmosferă în vreo 740 de ani! Asta, fără intervenţia omului. Că dacă luăm în calcul şi ce facem noi, vedem o creştere anuală de 11%.

E drept, deocamdată cantităţile sunt mici: “doar” vreo 5.500 de tone în 2008. Numai că în 1978, concentraţia NF3 era de 0,02 părţi pe trilion, acum este 0,54 părţi pe trilion. Ştiţi de unde vine creşterea de peste 25 de ori în 30 de ani? Din ecranele nostre cu cristale lichide, din microcircuite şi celule fotovoltaice, unde este folosit NF3 în procesul de producţie şi mai scapă, discret, în atmosferă.

Studiile recente susţin că impactul tehnologiei informaţiilor asupra mediului este comparabil cu cel al industriei aeronautice. Şi mai trist este că trifluorura de azot nici măcar nu apărea în lista cu gaze de seră a Protocolului de la Kyoto privind mediul, deşi ar lua medalia de argint, devansată doar de hexafluorura de sulf. Să nu mai vorbim de faptul că microprocesoarele şi cristalele lichide de-abia au ieşit din copilărie, urmând să fie găsite absolut peste tot în jurul nostru. Iar ca să le găsim peste tot trebuie să le producem.

Şi uite aşa omenirea intră într-o perioadă de îmbătrânire prematură, în care generaţiile viitoare se vor simţi la 45 de ani ca la 80, nu invers ca un tătuc celebru de pe lângă Dâmboviţa.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

5 Responses to “Despre încălzirea globală, dincolo de discuţiile după ureche”

  1. Un altfel de accelerator de particule | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 18th, 2015 at 14:52

    […] Despre încălzirea globală, dincolo de discuţiile după ureche […]

  2. Câte ceva despre Spaţiul extraterestru | A șaptea dimensiune says:

    iulie 4th, 2015 at 13:14

    […] Despre încălzirea globală, dincolo de discuţiile după ureche […]

  3. La câte grade Celsius înoată iarna peştii | A șaptea dimensiune says:

    iulie 4th, 2015 at 13:26

    […] Despre încălzirea globală, dincolo de discuţiile după ureche […]

  4. S-a lăsat fotografiată prima planetă din afara sistemului solar | A șaptea dimensiune says:

    iulie 4th, 2015 at 14:30

    […] Despre încălzirea globală, dincolo de discuţiile după ureche […]

  5. Cum devin vizibile radiaţiile invizibile | A șaptea dimensiune says:

    iulie 4th, 2015 at 14:33

    […] Despre încălzirea globală, dincolo de discuţiile după ureche […]

Adauga un comentariu