Dinu Săraru a avut orgasme repetate cu Securitatea
marți, aprilie 20, 2021 7:46
Lotru ăsta cu sprâncenele cât o haită de câini vagabonzi, care îi ţine de şase când îl priveşti ceva mai atent în ochi, a fost agent de influenţă al fostei Securităţi.
La fel cum au fost şi o mangaliţă plângăcioasă de talia lui Adrian Păunescu, un sconcs plin de purici de la Bariera Vergului, de calibrul unui Vadim Tudor, sau un plagiator mort, precum Eugen Barbu.
Tuspatru s-uu lăsat călăriţi de Securitate, cu o plăcere greu de reprodus în cuvinte, dar pe care o trădează atitudinea lor, mai bine decât ar putea-o face orice ziarist sau publicaţie din lume.
Ca să-şi arate neţărmurita dragoste faţă de Ceauşescu şi faţă de braţul lui înarmat, care era Securitatea, Săraru a regulat Securitatea lui Gheorghiu-Dej, în cărţoaiele Nişte ţărani sau Dragostea şi revoluţia.
Un set de documente, toate inedite, probează că Dinu Săraru a fost folosit de ofiţerul de Securitate Munteanu în diverse operaţiuni de “reeducare” a unor scriitori disidenţi, care o luaseră creanga, în sensul că începuseră să creeze probleme regimului Ceauşescu, în sensul că s-au trezit că pot gândi şi fără indicaţii.
Rapoartele lui Minteanu furnizează o mulţime de informaţii despre atmosfera din jurul lui Săraru şi de la lansările lui de carte, patronate din umbră de mâna atotputernicei Securităţi, pe care, după revoluţie, ţărănoiul din fruntea Teatrului Naţional (pus acolo de PSD = ciuma roşie = mafia, n.m.) n-a scăpat prilejul să o sărute exact în cloacă, ori de câte ori a avut prilejul s-o facă.
Ofiţerul Munteanu a participat inclusiv la lansarea cărţuliei Clipa, a lui Săraru, în 1976, de la care nu puteau lipsi un Adrian Păunescu, Eugen Barbu sau Octavian Paler. (“Academia Caţavencu”, nr. 660/2004)
Citeşte şi articolele:
