Dă cu limba, dă cu paru’ activistul de Săraru

sâmbătă, ianuarie 2, 2021 8:33

Dinu SararuDacă Hopa-Mitică-cade-n-fund-şi-se-ridică există, atunci trebuie că modelul său e luat din realitate şi nu invers. Iar acest model este Dinu Săraru, pupincurist de grad zero al cuplului dictatorial.

În cazul unui popor care ar fi ţinut la obrazul său, numele lui Dinu Săraru nu ar mai fi apărut în public după Revoluţie.

Dar de aceea e Hopa-Mitică, să se ridice mereu. Chiar şi din situaţii post-revoluţionare. A fost scandalul Băncii Internaţionale a Religiilor? A fost, alţii au fost blamaţi, Dinu Săraru, nume de referinţă al băncii, nu s-a ridicat de jos pentru că nici măcar nu a căzut!

Scandalul cu Masoneria, unde e (era în 2004 – n.m.) mare Pro Maestru (denumire care nu vine de la trustul Pro!), îi va întări poziţia în organizaţia care, acum (iulie 2004 – n.m.), îl contestă.

Secretul acestei supravieţuiri este tupeul. Nu aţi mai văzut aşa ceva, vă asigurăm.

Şi vă dăm un exemplu din comunism. A tras Ceausescu o băşină ideologică, o expresie de genul Comunistul de omenie, Dinu Săraru s-a aplecat să tragă în piept toate miasmele acestei flatulaţii şi să-şi regleze catifeaua limbii pe curul ceauşist. Iată rezultatele în numărul 2/1978 din Era socialistă:

“Îmi permit să desluşesc în apelul emoţionant pe care secretarul general al partidului l-a făcut şi îl face necontenit şi neostenit tuturor activiştilor de a-şi considera demersul în lumina virtuţilor omeniei. (…) Semnificaţia imediat sesizabilă a tezei comunist de omenie nu relevă întreaga valoare şi adâncime presupusă şi conţinută de alăturarea atât de surprinzătoare a acestor cuvinte şi sunt sigur că filozofii, cercetătorii din domeniul sociologiei, al practicii sociale, al democraţiei de tip socialist, al eticii, vor îmbunătăţi argumentaţia caracterului revoluţionar al acestei teze. (…) Scriitorul este, în lumea socialistă, un activist de partid (comunist – n.m.) în cel mai deplin şi direct înţeles al cuvântului şi sunt fericit să recunosc că tot ce am scris până acum se justifică pentru mine ca fiind modul meu de a mă manifesta ca activist de partid.” (“Academia Caţavencu”, nr. 657/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu