În dictatura comunistă: Miliţia şi Justiţia, fete-n casă la coana Securitate
marți, ianuarie 28, 2020 19:58Ceea ce s-a petrecut după revolta muncitorilor de la Braşov din 15 noiembrie 1987 are darul să arate, printr-o tragică “lecţie practică”, modul în care funcţiona piramida represivă din România comunistă.
În primul rând, pentru a camufla caracterul anticomunist al manifestaţiei şi a o transforma într-o “adunătură de golani”, cum se exprima pe atunci generalul de Securitate Emil Macri, în avanpremiera rostirilor politice mult mai aprofundate ale lui Ion Iliescu în legătură cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii, s-a dispus anchetarea celor aproape două sute de arestaţi de către Miliţie.
Se încerca astfel deturnarea sensului revoltei, aşa cum s-a procedat în acea epocă în foarte multe cazuri, în care opozanţilor regimului comunist li se înscenau procese de drept comun. Practica aceasta nu ar fi fost posibilă fără complicitatea perversă a celorlalte două componente ale “triuunghiului represiv” comunist: Miliţia şi Justiţia.
Miliţia avea o lungă tradiţie de luptă împotriva “duşmanului de clasă”. Căliţi în procesul de colectivizare, când miliţienii au ucis , arestat şi maltratat zeci de mii de ţărani, chiar şi în lupta împotriva partizanilor din munţi, în anii ’80 rolul lor în aparatul de poliţie politică avea să sporească.
Miliţia nu se ocupa doar de delapidatori, hoţi, criminali sau infracţiuni rutiere. Prin ordinul secret 00140, şefii de post din localităţile rurale au început să lucreze efectiv pentru Securitate, colectând note informative, trimiţând rapoarte despre starea de spirit sau acte de împotrivire la adresa regimului comunist din satele României.
Mai mult, aceştia era plătiţi pe ştate duble, atât de Miliţie, cât şi de Securitate pentru munca lor. Acelaşi lucru se întâmpla şi în cazul unor ofiţeri ai Miliţiei din marile oraşe, care figurau pe ştate duble.
În cazul anchetelor de la Braşov, faptul este cât se poate de vizibil: anchetatorii şi bătăuşii Miliţiei au participat la acţiunile de pacificare ale oraşului sub directa coordonare a Securităţii, căreia îi erau subordonaţi şi de care mulţi erau plătiţi.
Justiţia, la rândul ei, se afla sub un riguros control al Securităţii. Existau birouri speciale în cadrul departamentelor de “informaţii interne” care dirijau decizii judecătoreşti de interes pentru fostul Departament al Securităţii Statului şi racolau informatori printre judecători, avocaţi şi chiar procurori.
Securiştii acţionau direct pentru organizarea unor procese şi obţinerea sentinţelor dorite. Aşa s-a întâmplat şi în cazul muncitorilor braşoveni în decembrie 1987, care au fost judecaţi într-un aşa-zis proces public, într-o regie pusă la punct amănunţit de către Securitate.
De proces s-a ocupat securistul Nicolae Paraschiv (criminal comunist care, dacă mai trăieşte, are pensie specială – n.m.), care răspundea la acea dată de “aparatul de stat”: el a selectat şi instruit judecătorii şi avocaţii şi le-a adus la cunoştinţă sentinţele dorite (şi obţinute).
Ca şi miliţienii implicaţi atunci în anchetă, dintre care unii au avut cariere deosebite în poliţie (doi dintre ei, Neagu şi Ionaş erau, în 2004, generali în Ministerul de Interne), Paraschiv avea tot în 2004 o slujbă bună la stat. El putea fi întâlnit în 2004 (în plină guvernare PSD = ciuma roşie = mafia, n.m.) de victimele din 1987 în biroul de secretar al Primăriei Braşov. Era susţinut în funcţie de prefectul PSD-ist Neagoe, care la rândul lui era prin ’87 mare activist comunist “pe linie de tineret” la Bucureşti.
Cum o dovedeşte şi “cazul Braşov 1987” lista mizeriilor regimului comunist este lungă (la fel de lungă este şi lista mizeriilor regimurilor criminale PSD-iste, n.m.). Prim-secretarii comunişti, care, precum Ion Iliescu, se aflau în fruntea Comitetelor Judeţene de partid, ordonau şi controlau îndeplinirea dispoziţiilor de către Securitate. Securitatea avea pe ştatele ei de plată miliţieni. Iar Justiţia comunistă era cârpa de şters pantofii activiştilor comunişti şi generalilor de Securitate. (Marius Oprea)
Citeste si articolele:
- Securişti care anchetau români ce ascultau Europa Liberă (II)
- Ion Iliescu şi Securitatea: o dragoste din tinereţe
- Securiştii criminali către Doina Cornea: “În zeghe vei putrezi!” (II)
- Bisniserica ortodoxă şi Securitatea
- Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (XI)
