Ion Iliescu, Dejmoştenitorul de imobile

marți, iunie 28, 2022 17:53

Muie Iliescu - chiriliceCelebrul aruncător de brânză din Montreal l-a agresat total aiurea pe Iliescu (aflat în vizită în Canada, în 2004, KGB-istul Ion Iliescu a fost huiduit de românii de acolo, cei care au afişat şi pancarta din imagine, în care, cu caractere ale limbii ruse, este trecut suavul „Muie, Iliescu” – n.m.). Cristian Păvălucă mai bine mânca brânza şi aştepta un pic, cât să-i poată arunca în faţă ce rezultă din ea, ceva şi mai împuţit, care se asorta la fix cu caracterul şi regimul iliescian.

Brânza e pentru politicieni mai de soi, uite, cum e Gheorghiu-Dej. Căci între Dej şi Iliescu e o mare diferenţă şi asta se vede cel mai bine în felul cum erau trataţi oamenii sub regimul unuia (regimul Gheorghiu-Dej – n.m.) şi cum sunt trataţi acum (în 2004, în regimul Ion Iliescu – n.m.).

Iată un exemplu: pe vremea lui Dej, familia Romaşcanu a fost evacuată forţat din casa (de către comuniştii veniţi pe tancurile sovietice – n.m.) de pe str. Herăstrău nr. 7A, pe care şi-o construiseră singuri, cu credit de la bancă. O dată cu casa le-a fost confiscat tot ce aveau în interior şi a fost înscris pe o listă, de la „una pereche chiloţi, 356 coli de hârtie, una lopăţică” la cele peste cincizeci de tablouri, printre care două de N. Grigorescu, patru de Şt. Luchian, trei de Th. Aman etc.

Cât i-a ţinut pe Romaşcani în puşcărie (nevinovaţi – n.m.), statul comunist a considerat casa părăsită şi a dat-o spre folosinţă Comitetului Central (al Partidului Comunist Român = grup terorist finanţat de Moscova pentru dezmembrarea României, prin furtul de către ruşi al Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutul Herţa – n.m.).

Când a ieşit însă din închisoare, în 1957, Mihai Romaşcanu a dovedit în instanţă că nu şi-a părăsit de fapt casa, fiind doar „internat” (aşa şi-a numit în instanţă anii grei de detenţie politică) din 1950 în 1957 de către Ministerul Afacerilor Interne. Ca urmare, în instanţă s-a decis, pe vremea lui Dej, ca omul să-şi primească înapoi casa. În fapt, i s-a dat doar pe hârtie, fiind obligat să plătească impozite pentru ea, casa fiind ocupată în continuare de Comitetul Central.

Acum, ia să vedem ce se întâmplă sub Iliescu: casa e vândută de către stat, ca şi cum era în proprietatea lui, deşi încă din 1957 se recunoscuse că nu este imobil aparţinând statului. Mai mult, vânzarea are loc, deşi la Primăria Municipiului Bucureşti proprietarii depuseseră cerere de revendicare.

Din 2001 încoace, după ce s-a dat legea 10, deci tot sub Iliescu, instanţele româneşti refuză să restituie proprietarilor imobilul. Cât despre averea din casă, tablourile de sute de mii de euro confiscate ilegal, nici pomeneală să se dea vreo despăgubire.

Deci vedeţi, e clar că între Gheorghiu-Dej şi Iliescu e o diferenţă mare, cam ca de la brânză la căcat. („Academia Caţavencu”, nr. 668/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu