A șaptea dimensiune

Ne întâlnim din nou cu prietenii noştri de la poşta germană, cei cu recordul la întârzieri. De data asta, ce s-au gândit funcţionarii noştri iubiţi? Să facă o campanie împotriva e-mail-urilor. Şi nu oricum, ci cu ajutorul nasului. Împărţind gratuit abţibilduri mirositoare pentru cărţile poştale de Crăciun, aceştia speră se sensibilizeze populaţia în privinţa folosirii căilor poştale convenţionale. Primele mirosuri scoase pe piaţă sunt de brad, de măr copt, de portocală, de scorţişoară, de biscuiţi de sezon şi de miere. La noi, dacă mai pui nişte arome de cârnaţi, friptură, jumări, salate, pâine proaspătă, deja poţi vorbi de un Crăciun autentic românesc.

Tot la nevecinii iubitori de ştrudel, bere şi şniţel rămânem. În micuţul orăşel Eschwege, poliţiştii au prins 3 Moşi Crăciuni care fugeau cu un brad furat. Bradul se pare că fusese furat dintr-un club de noapte. Cei trei hoţi trăgeau de zor de pom pe strada principală. Nimic nu e mai frumos decât să vezi că, de fapt, cadoul pe care îl primeşti tu de la „Moşu” e cap de listă la obiecte furate.

Ruşii au devotamentul în sânge, şi nu mă refer doar la oameni. Un motan de doi ani a reuşit să ajungă la casa stăpânilor lui după un drum lung prin taigaua siberiană. Stăpânii, din oraşul Oleniok, se mută în fiecare vară la reşedinţa din Iakuţk. Motanul lor, Kuzia, nu a mai vrut să stea în Iakuţk şi a fugit. După săptămâni de căutări, stăpânii au decis că felina a murit. La sfârşitul verii, animalul lor de casă apare al uşă, slăbit şi murdar. („Academia Caţavencu”, nr. 679/2004)

Citeşte şi articolele:

• Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XXVI)
• Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XXVII)
• Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XXVIII)
• Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XXIX)
• Lumea în anii 2000, când unii dintre noi nu mai eram copii, ci furaţi de PSD-işti (XXV)