România nu este a noastră, a celor care muncim în ea, ci a comuniştilor şi securiştilor, şi a urmaşilor urmaşilor lor

joi, octombrie 8, 2020 10:34

Eugen BarbuUn ospătar pensionar din Braşov ne-a istorisit o întâmplare de pe vremuri: la restaurantul hotelului Aro şi-a rezervat o masă actorul Jean-Paul Belmondo, aflat la filmare în ţara noastră conform zicalei pentru coproducţiile cu străinii: “actorii lor şi caii noştri”.

La un moment dat, intră un scriitor român, cu soţia, şi ocheşte masa rezervată, voind să se aşeze exact acolo.

Ospătarul i-a spus: “Nu vă supăraţi, e rezervată”. “De cine?” “De Belmondo”. “Da’ tu ştii cine sunt eu? E sunt scriitorul Cutare şi sunt membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Ai cam încurcat-o, tovarăşe, ţi-ai pierdut slujba!”, a zis, ţanţoş şi ameninţător, scriitorul român.

Ca temă pentru acasă, aveţi de ghicit numele romancierului prezent în întâmplarea de mai sus! (“Academia Caţavencu”, nr. 655/2004)

Poate nu sunt total informat în privinţa altor scriitori, dar ştiu un romancier ce a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. El este Eugen Barbu, pupincuristul bolşevicilor criminali şi licheaua ce s-a ocupat, într-o vreme, de împroşcarea cu noroi a disidenţilor care fugeau din “raiul” comunist, fiind gazetar la revista Securităţii, “Săptămâna”.

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu