Eugen Barbu, trişorul literaturii române

joi, aprilie 19, 2012 12:43
Posted in category Literatura

Eugen BarbuEugen Barbu a scris cu mânuşiţa lui, pe vremea când încă nu avea bani să-şi plătească negri care să scrie în locul lui, Şoseaua Nordului şi Facerea lumii. Cel dintâi roman e despre întoarcerea armelor împotriva nemţilor la 23 august 1944, celălalt despre naţionalizare şi, în amândouă, Barbu falsifică jegos istoria, luându-şi aerul că o reconstituie ca dinspre omul de rând. În Şoseaua Nordului, viitorul membru corespondent al Academiei Române şi om de încredere al Securităţii inventează o insurecţie armată dirijată de PCR şi avându-i în primele rânduri, la Bucureşti, pe comunişti.

Până la insurecţie, dacă ne-am lua după Eugen Barbu, Siguranţa statului nu făcea altceva decât să vâneze şi să tortureze comunişti. Şi măcar că nu e adevărat, dar dacă ar fi fost, ce bine era! Iar dacă Barbu zice că oamenii Siguranţei îi băgau pe comunişti într-un sac cu pisici pe care îl luau apoi la bătaie cu parul, ca să-i muşte şi să-i zgârie pisicile pe nefericiţii ilegalişti, am putea crede că Siguranţa se ţinea de prins pisici special pentru comunişti.

Alte pure invenţii din romanele lui Barbu erau şi comuniştii interbelici care luptau pentru cauza clasei muncitoare. Nimic mai fals, fiindcă cei mai mulţi (comunisti – n.m.) erau internaţi în lagărul de la Tg. Jiu sau prin puşcării de drept comun, pentru intenţia de a sfârteca România şi a o vinde ruşilor.

Barbu mai afirmă că agenţii Siguranţei erau cam tâmpiţi. Dar dacă Siguranţa era slujită de tâmpiţi, cum a fost posibil ca ăştia să-i prindă pe superinteligenţii ilegalişti? Asta e una dintre probele de umor involuntar din Şoseaua Nordului, la fel cum altă probă de umor involuntar e cea despre comuniştii care fac şi dreg ca forţă paramilitară şi supramilitară la 23 august pentru alungarea germanilor din Bucureşti. Imaginaţi-vă că, în timp ce armata se pregătea să-i izgonească pe germani din Bucureşti şi ocupa poziţii strategice în acest scop, de pe o zi pe alta, vin nişte civili înarmaţi şi vor să preia conducerea operaţiunilor, fiindcă ei erau comunişti. (Cristian Teodorescu, Academia Caţavencu)

Şi cireaşa de pe tort este: în România democratică şi europeană, omul Securităţii comuniste, plagiatorul ordinar şi trişorul literaturii române dă numele unei şcoli din Bucureşti, şcoala cu cl. I – VIII nr.173 Eugen Barbu.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

5 Responses to “Eugen Barbu, trişorul literaturii române”

  1. De ce ‘Mizerabilii’ lui Victor Hugo nu-i chiar o scriere grozavă | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 14th, 2015 at 21:39

    […] Eugen Barbu, trişorul literaturii române […]

  2. Mihai Beniuc, piticul felaţiei lirice în trei | A șaptea dimensiune says:

    martie 29th, 2015 at 13:00

    […] Eugen Barbu, trişorul literaturii române […]

  3. Triumful talentului care nu e | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 26th, 2015 at 17:16

    […] Eugen Barbu, trişorul literaturii române […]

  4. Pe Locke repaus | A șaptea dimensiune says:

    februarie 3rd, 2019 at 14:19

    […] Eugen Barbu, trişorul literaturii române […]

  5. Au venit incestitorii străini | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 28th, 2019 at 18:03

    […] Eugen Barbu, trişorul literaturii române […]

Adauga un comentariu