Somnul acţiunii naşte thrillere
sâmbătă, iunie 1, 2019 7:38Insomnia (2002); regia: Christopher Nolan; cu: Al Pacino, Robin Williams etc.
Vi s-a mai întâmplat până acum să vi se facă somn la un film de bun ce ce? Ei, uite că mi s-a întâmplat mie vineri seară la “Insomnia”. Dacă nu ar fi fost telefoanele mobile să mai zbârnâie prin sală, cred că pe la jumătatea filmului aş fi rupt lejer un pui de somn.
Care va să zică, ce se-ntâmplă? Al Pacino este un poliţist detaşat într-un orăşel din Alaska pentru a investiga o crimă. Problema aici nu e crima respectivă – se citeşte în atitudinea lui Pacino că asasinul, ca de-obicei, n-are nici o şansă – ci faptul că în partea aceasta de lume, pe durata acţiunii din film, soarele nu apune niciodată. Este zi non-stop. Cum naiba să dormi noaptea când nu există noapte?
Şi ar mai fi o problemă: din greşeală, Pacino îşi împuşcă partenerul într-o ambuscadă, iar singurul martor este chiar criminalul pe urmele căruia se aflau. De aici înainte, job-description-ul său devine extrem de dificil, îngreuiat şi de faptul că pur şi simplu nu se poate odihni.
Şi, ca insomniac (apropo, în film îl cheamă Dormen!), Pacino face un rol excelent. Pe măsura ce ancheta avansează, pleoapele îi atârnă tot mai grele, ochii i se scurg înspre gură, mişcările sunt din ce în ce mai lente, coşmarurile se luptă cu realitatea, capul alunecă moale pe spate, bărbia ne cade în piept, braţul ni se lasă pe genunchii domnişoarei de alături… Aoleo! Vă rog să mă scuzaţi, domnule, n-am vrut!…
Într-un târziu, apare şi criminalul de Robin Williams, însă el e odihnit, ce-i pasă, că intră în teren abia pe la jumătatea filmului. Ce ne întrebaţi? Dacă îl prinde până la urmă? A, îl prinde, normal că îl prinde! Al Pacino îl prinde pe asasin, asasinul pe Pacino şi pe amândoi îi prinde un somn…! (“Academia Caţavencu”, nr. 605/2003)
Citeste si articolele:
Traducătorul de film şi lingviştii de ocazie | A șaptea dimensiune says:
septembrie 8th, 2019 at 10:17
[…] Somnul acţiunii naşte thrillere […]