Tehnica de birou de ieri, chiar de alaltăieri, şi de azi

miercuri, decembrie 2, 2020 7:52
Posted in category Diverse

Gutuie.roCa unul care am prins şi regimul dinainte de 1989, ba mai mult, am absolvit un liceu comercial, liceu economic şi de drept administrativ, cum se numea atunci, în România comunistă a anilor 1980, aş putea încerca o comparaţie între tehnica de birou de astăzi şi cea de ieri, chiar de alaltăieri, dacă ne gândim mai bine, deşi cele două lumi par, şi chiar sunt, incomparabile.

Evident, în acea societate cenuşie de atunci, nu prea exista mare lucru, totul se făcea manual, inclusiv etichetele cu preţurile produselor. Când am ales liceul respectiv, copil de la ţară fiind, cu părinţi oameni simpli, care aveau puţine legături cu reţeaua şcolară din România acelor ani, alegerea s-a făcut deoarece aveam un coleg mai mare, un tip foarte bun la şcoală, inteligent şi cu multe alte calităţi, cel care a ales respectivul liceu, fiind dovada vie că, vorba aia, dacă a ales el aşa ceva, înseamnă că este o alegere bună.

Etichete pretAşa încât, am ajuns şi în clasa a IX-a la respectivul liceu, înconjurat de fete, de foarte multe fete – eram mai puţin de un sfert dintre elevii clasei băieţi, restul fiind fete -, şi făceam practică la magazinele din oraş. La prima mea săptămână de practică, am nimerit la un magazin alimentar, Autoservire, cum se numea atunci – şi am fost pus să confectionez etichete pentru anumite produse din magazin. Să confecţionez manual etichete, cu foarfeca, nefiind, precum astăzi, etichete pentru preţ în forme şi culori diverse. Fiind singurul băiat din grupa de elevi ajunsă la practică în acel magazin alimentar, ba chiar singurul bărbat, dacă te poţi numi “bărbat” la 15 ani, din magazin, toate vânzătoarele erau femei, doamne sau domnişoare, m-am simţit bine în acea primă săptămână de practică. Mare lucru nu făceam, mai ajutam pe ici, pe colo, mai eram pus să fac una, alta, de către şefa de magazin, cea care ne-a luat în primire de la tovarăşa profesoară ce răspundea de perioada de practică din liceu.

Una dintre amintirile mele oarecum amuzante din acea perioadă, se referă la bărbaţii care aduceau marfă la magazin. Aduceau sticle pline (pe atunci nu era plastic, se folosea sticla) şi luau sticle goale (de ulei, de apă minerală etc.). Printre vânzătoarele din magazin, era o tipă tânără, de vreo douăzeci de anişori, drăguţă, care era foarte iubită de băieţii care aduceau marfă. Mai ales de şoferul camionului care transporta marfa, un individ grăsuţ şi grobian, genul cocalar de astăzi. Cum ajungea maşina la uşa din spate a magazinului, unde se făcea alimentarea cu marfă, cum cobora cacalarul de la volan şi o lua în braţe de gagică, şi-o învârtea aşa vreo două minute. Se pare că tipei îi plăcea, că se hlizea tot timpul cât era în braţele şoferului bădăran. Ăsta era avantajul să aduci marfă la un magazin unde sunt numai fete: cum văd astea un bărbat, cum acceptă imediat să fie luate în braţe, şi ţinute acolo zeci de secunde.

La liceul respectiv eram la profilul “contabilitate şi comerţ”. Erau doar două profiluri în acel liceu, al doilea fiind “alimentaţie publică”. Şi au absolvit liceul de atunci doar două clase de-a XII-a, câte una pentru fiecare profil, nu ca astăzi când sunt ‘jde mii de clase de-a XII-a, populate cu elevi dintre care unii nu ştiu mai nimic, şi după aia se miră unii ca proasta-n târg “Vai, dom’le, ce note mici sunt la Bacalaureat! Nu se mai face şcoală ca altădată!”. Doar că “altădată” cei mai puţin dotaţi intelectual nu ajungeau în clasa a XII-a, ci ajungea în câmpul muncii.

Distrugator documentePrin clasa a XI, după ce am dat un examen la finalul clasei a X-a, se numea “examen de treaptă”, când din trei clase de-a X-a s-a format doar una de-a XI-a, am ajuns, la practică, să întocmim documente contabile, fiind profilul “contabilitate”. Dacă greşeam vreun document, acesta era rupt în bucăţele mici, să nu se prindă profesorul responsabil cu practica de greşelile noastre la întocmirea documentelor contabile, deoarece pe atunci nu exista distrugator documente, precum există astăzi, care să elimine orice urmă de greşeală a unor elevi începători în ale contabilităţii.

Cu alte cuvinte, tehnica de birou de atunci este incomparabilă ce cea de astăzi, fiind vorba de două lumi complet diferite. Astăzi, avem acces la produse de ultimă generaţie, ale unor brand-uri celebre, produse pe care le putem comanda online, la care avem discount-uri şi transport gratuit, plus alte multe facilităţi (garanţie, posibilitate de retur etc.). Rămâne să folosim aceste oportunităţi pentru a dezvolta şi a extinde proiectele noastre sau proiectele firmei în care lucrăm.

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu