Odată cu PSD = ciuma roşie, a venit în România vremea feudalilor

joi, aprilie 23, 2020 10:47

Catalin VoicuÎn O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri profesorul Neagu Djuvara a scris că nouă, românilor, ne cam lipseşte feudalismul din meniu. Poporul nostru n-a avut plăcerea acestei orânduiri fioroase, deoarece în spaţiul carpato-danubian n-au fost condiţii. În întregul ev mediu românesc nu s-au găsit destui baroni locali cărora voievodul de la centru să le distribuie puteri depline. În tot Bărăganul şi Subcarpaţii de curbură n-a fost destulă voinţă locală de înavuţire, n-au fost destui cumani corupţi şi pecenegi clientelari cât să ne bucurăm şi noi de feudalism la vremea lui. Aşa că a trebuit să aşteptăm până azi.

Visul de aur al PSD, devenit realitate după 1989, e feudalismul. Abia acum, când condiţiile istorice s-au copt, când nobilimea locală – odinioară lipsă – a împânzit provinciile, feudalismul poate fi, în sfârşit, trăit în toată splendoarea lui.

Primii care-l trăiesc sunt suveranii PSD, cei care administrează feudele centrale, adică tranzacţiile de peste un milion de dolari şi terenurile de pe ruta Snagov-Valea Prahovei-Poiană.

Puterea e exercitată autoritar, prin ordonanţe de urgenţă, acces nelimitat la visterie şi alaiuri cu girofar, de sute de cai putere. Curtea călătoreşte mult în Apus, iar prinţul moştenitor merge regulat la vânători megalomanice de protocol.

Sindromul înavuţirii e când şi când contrabalansat de construcţia castelelor, care, în număr de peste şapte, mai reduc din nepopulara avere lichidă. Şi, că veni vorba de popularitate, ea e obţinută cu ospeţe date prostimii, cu pomeni publice, cu trubaduri de curte şi cu bani aruncaţi la răscruci, din autocar.

Vasalii acestor seniori medievali stau risipiţi de-a lungul şi de-a latul ţării şi aplică ideile feudale acolo unde mâna hrăpăreaţă a stăpânilor nu ajunge singură.

Feudele lor sunt copia exemplului de la Bucureşti, iar averile şi neruşinarea întâlnite aici reprezintă fracţii ambiţioase din modelul central.

Ei au primit puteri depline asupra întregii suflări din teritoriu şi doar suveranul cel bătrân îi mai poate dojeni. Baronii locali, apăruţi, iată, cu o mie de ani întârziere, sunt cei ce ne recuperează feudalismul din neant.

Şi ca repriza de istorie să fie completă, când şi când, vasalii se răscoală. Ei pornesc atunci asupra Curţii şi revendică uneori mai multe privilegii, alteori chiar tronul.

Răfuiala seniorului arogant cu vasalul derbedeu e iarăşi un element tipic feudal. La fel de feudal ca păstrarea ţării în afara Europei civilizate, a cărei graniţă se opreşte la hotarul de vest al României. (“Academia Caţavencu”, nr. 647/2004)

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu