Teologia noastră cea de toate silele, ia-ne-o nouă astăzi

vineri, noiembrie 30, 2018 13:08
Posted in category Mass-media

ReligieDespre mafia din interiorul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), într-un material din 2002.

Eroina noastră de acum (era iunie 2002 – n.m.) este Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, numită în continuare Teologia. Un nesecat izvor de slujitori la altar, de a căror lansare în spaţiul sacru se ocupă un sobor de eroi profani. Cei mai icari dintre profani sunt prodecanii Teologiei, Vasile Răducă şi Constantin Coman, care îl surclasează de departe, în fapte şi simţiri, pe decanul Nicolae Necula. Zis “Procesomanul”, Răducă este conferenţiar la catedra de morală şi preot principal la Biserica Kretzulescu. Cel puţin până acum (era iunie 2002 – n.m.) nu a publicat absolut nicio carte. Ceea ce pretinde că a publicat este un plagiat ordinar după traducerea lucrării “Teologia mistică a Bisericii de Răsărit”, a teologului rus Vladimir Lossky. Tarducerea propriu-zisă este atribuită grupului “Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim şi a fost realizată sub îndrumarea lui Dumitru Stăniloae. Notiţele după care Răducă a realizat plagiatul aparţin profesorului său Ene Branişte şi au fost redactate între 1936 – 1947, pe vremea când actualul prodecan se juca, scuzaţi, cu punguţa de doi bani în nisip.

Răducă a stat la pândă până ce Branişte a închis ochii, după care, pac la războiu’, si dă-i si plastografiază, neicusorule! Ecaterina Branişte, văduva ilustrului dispărut, a făcut plângere la Patriarhie că ucenicul Răducă umbla cu ocaua mică, dar Patriarhul are cele mai ocupate urechi de pe pământ, iar până la Dumnezeu te mănâncă Vincenţiu Ploieşteanu şi Sebastian Ilfoveanul, fost Păşcăneanul. Mentorul spiritual al lui Răducă a fost profesorul Dumitru Radu, zis Berbecu’. La un moment dat, când a vrut să plece la o bursă în Grecia, Răducă l-a rugat pe Berbecu’ să-i intermedieze eliberarea unui certificat de bună purtare de la Securitate, argumentând printr-o notă scrisă că este “devotat şi fidel politicii Partidului Comunist Român”. Berbecu’ i-a făcut lipeala cu ingratul col (r) DIE Ion Popescu, fost spion în Franţa şi, la acea dată, numărul doi în Departamentul Cultelor, după Nenciu şi Roşianu, iar după revoluţie, preşedinte fondator al Băncii Internaţionale a Religiilor, întemeiată cu un purcoi de islamo-dolari, după ce s-a întors dintr-un hagealâc făcut pe şest la Mecca. Popescu s-a dus cu jalba până la ministrul ceauşist Ion Dincă, zis Teleagă, şi în tari împrejurări Răducă a ajuns doctorand în Grecia. Atâta că nimeni nu i-a văzut niciodată teza de doctorat, despre care autorul ei pretinde că a fost publicată în neogreacă, deşi comentatorii nu încetează să bănuiască nici astăzi că este vorba despre un paleoplagiat în româna contemporană. Tot în Grecia a studiat în timpul dictaturii comuniste şi celălalt prodecan al Teologiei, Constantin Coman. Copiii i-au rămas acolo şi au dobândit cetăţenie elenă.

Ca să fim oneşti până la capăt, Răducă era la cel de-al doilea doctorat, după primul luat în istorie, şi a cărui teză este excepţională, dar lipseşte cu desăvârşire. Ce ştim cu certitudine este că până acum (era iunie 2002 – n.m.) n-a publicat decât o mână de traduceri, şi ce mai ştim este că pe harnica negresă care îi face munca propriu-zisă o cheamă Onofrei. Va emana în structurile Teologiei cu paşi tremuraţi, în poziţia de Spiritual II, echivalentă cu cea de asistent, pentru ca după Revoluţie să prindă brusc curaj şi să-i facă vânt părintelui Galeriu de la catedra de Omiletică şi Catehetică, pe care o ocupă cu adâncă pioşenie, cu gradul de Spiritual I, echivalent cu cel de conferenţiar. Nicio persoană demnă din Teologie nu-şi aduce aminte cum şi-a luat examenul de titularizare. Cei care au făcut parte din comisie, decanul Nicolae Necula şi profesorii Ioan David, Dumitru Abrudan şi Vasile Mihoc, s-au mobilizat pe 16 ianuarie 2002, pentru ca Răducă să îi roage să-l amâne pentru vară, deoarece are o lucrare sub tipar. Titularizarea s-a făcut pe şest, în februarie, iar lucrarea promisă va vedea lumina tiparului când o nimeri orbul Brăila. Supranumit Procesomanul, preotul Răducă a strâns pe lângă casa omului nu mai puţin de 15 procese penale. Ia cu japca o casă de la o bătrână şi înşfacă o primă condamnare cu suspendare. Pune laba pe cele trei miliarde de lei (vechi – n.m.) lasate în sold de preotul Tican, de la Kretzulescu, înainte de plecarea acestuia la Constanţa. Banii erau destinaţi construirii Bisericii Eroilor Revoluţiei. Părintele profesor Cioran, de la sus-numitul lăcaş de cult, susţine că în urma scamatoriilor lui Răducă s-au evaporat câteva sute de milioane de lei. Era cât pe-aci să împuşte o nouă condamnare şi este salvat la timp, în urma diligenţelor făcute la procurorul general de fostul consilier prezidenţial Zoe Petre.

Este suspectat de o droaie de donaţii fictive şi cea de 5.000 $, cu care a fost sponsorizat decanul Necula la plecarea în Italia pentru o operaţie, este doar una singură dintr-un şir incomensurabil. Studenţii de la catedra de Morală, supranumită Bioetică, se plâng că Răducă le vorbeşte la curs despre tehnicile de masturbare. Enoriaşii de la Kretzulescu se plâng că nu crede în taina spovedaniei şi a euharistiei şi că îi scoate afară din biserică pe cei care miros a peşte. O femeie care s-a spovedit la Tican se plânge că a fost nevoită să repete actul sub patrafirul lui Răducă, pe motiv de incompatibilitate de spovedanii. La împărtăşanie utilizează un set de 200 de linguriţe, din raţiuni fito-sanitare. Slujbele lui evocă experienţe de alchimist şi a fost auzit declarând următoarele: “Un om conţine fier în el cât patru cuie.” Este suspectat că a fost informator al Securităţii şi anumite instanţe susţin că numele lui conspirativ a fost David, iar cel al ofiţerului de legătură – Moldoveanu, zis Dom’ Profesor. Este finul fostului decan al Teologiei, Dumitru Popescu. Este sprijinit din umbră de actualul mitropolit al Olteniei, Teofan, care îi susţine în aceeaşi măsură pe decanul Necula şi prodecanul Coman.

Prodecanul Coman, zis Nea Covrig, scrie împreună cu Răducă la revista prolegionară şi antioccidentală Scara. Este unul dintre cei mai mari fani ai lui Bartolomeu I, patriarhul ecumenic al Constantinopolului, care se vede întronizat precum un papă, peste întreaga Ortodoxie. Este ucenicul profesorului Constantin Corniţescu, lăsat la vatră în 1997, după scandalul tezelor de la admitere falsificate. Lui îi datorează plecarea la bursă, în Grecia. Ca şi Răducă, opera lui este într-atât de incertă , încât lipseşte cu desăvârşire. Se ocupă de cele mai oneroase aranjamente, prin intermediul secretarului-şef Ionuţ Adrian Forga, promovat la vârsta de 25 de ani. Pe nevasta lui Forga, Veronica, a făcut-o secretara decanului. Este şeful Clanului buzoienilor de la Teologie, al cărui patron spiritual este mitropolitul Teofan, şi din care fac parte decanul Necula, prodecanul Coman şi profesorii Gabor, Stan şi Holbea. A bulversat Teologia, rotindu-l pe Doru Costache, de la Dogmatică la Istoria Religiilor, şi pe Alexandru Stan, zis Piticul erotic, şi unul dintre membrii fondatori ai Băncii Religiilor, de la Istoria Religiilor, la Dreptul Canonic. Acum vrea să-l impună la Sectologie pe buzoianul Holbea, în locul lui Ioan David. David, care este mentorul din umbră al ASCOR, le zice buzoienilor gaborâţi. Nea Covrig exploatează munca studenţilor din facultate. Lui Vlad Marian din anul IV i-a promis că o să-l facă episcop, iar pe Nuţu Anghelina l-a dat pe mâna lui Gabor, care l-a târât prin cremenale. În rest, deturnează fonduri şi fură materiale pe rupte de la şantierul de renovare al sediului Teologiei, care nu se mai termină odată, precum Mănăstirea lui Manole.

Adrian Gabor este lector la catedra de Istorie a Bisericii Universale. Ascensiunea lui a fost susţinută de Emilian Popescu, căruia i-a fost iniţial şofer, şi de preotul acoperit Ioniţă, de la Geneva. Ajuns lector, l-a îndepărtat pe titularul catedrei, Gheorghe Drăgulin. Este protagonistul scandalului admiterii măsluite din 1997, a cărui ţintă a fost compromiterea şi excluderea de la Teologie a profesorilor Constantin Corniţescu şi a mentorului său, Emilian Popescu. Cursurile lui de Haghiologie se rezumă la nişte anoste polemici, în legătură cu profesorii nebuzoieni din facultate, pe care nu încetează să-i denigreze, suspectându-i de apartenenţă la Mafia oltenească. Înainte de căsătoria contractată anul trecut (2001 – n.m.) şi năşită de decanul Necula, a fost implicat în mai multe cazuri de hărţuire sexuală. Unul dintre ele, care a avut-o ca protagonistă pe absolventa Delia, a fost consemnat în Evenimentul zilei. Pe Nuţu Anghelina a reuşit să-l izgonească din facultate, nu înainte de a asmuţi asupra lui o oaste de studenţi fanatici, îndoctrinaţi cu scrupulozitate înainte de a se năpusti asupra victimei Anghelina pe motivul că este posedat.

Regnul Teologiei nu poate fi întregit fără Remus Rus, de la catedra de Istoria Religiilor, suspectat de fals intelectual şi uz de fals. Pe scurt, lucrurile au stat aşa: absolventul Tudor Florin şi-a susţinut teza de licenţă la Rus, cu o temă din mitologia greacă. Când să-şi dea examenul de titularizare în postul de preparator, a intrat într-o librărie de carte religioasă şi şi-a văzut teza publicată sub acelaşi titlu, dar cu alt nume. Numele era al unui doctorand grec, pregătit de Remus Rus. Tudor Florin a făcut un şoc şi a renunţat la titularizare. Ca să-l consoleze, Rus i-a promis că-l va trimite să studieze araba în Qatar, deoarece nevastă-sa a lucrat în diplomaţie şi are o mulţime de relaţii. Ajuns în Qatar, a făcut obiectul şantajului serviciilor secrete locale, care au încercat să-l convertească aproape cu forţa la Islam. Dezorientat şi speriat, Tudor Florin a plecta recent la Paris.

În concluzie, celor care vor să facă Teologia nu le putem da decât un singur sfat: lasciate ogni speranze, voi qu’ entrate qui. (“Academia Caţavencu”, nr. 551/2002)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

5 Responses to “Teologia noastră cea de toate silele, ia-ne-o nouă astăzi”

  1. Românaşul, baptist în procent de 5%, rămâne un cre(ş)tin pur-sânge | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 23rd, 2018 at 14:01

    […] Teologia noastră cea de toate silele, ia-ne-o nouă astăzi […]

  2. Alelui, alelui, s-a suit popa-n căsui! | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 25th, 2018 at 13:19

    […] Teologia noastră cea de toate silele, ia-ne-o nouă astăzi […]

  3. Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XV) | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 8th, 2019 at 11:21

    […] Teologia noastră cea de toate silele, ia-ne-o nouă astăzi […]

  4. Un episod din jaful pădurilor româneşti: mitropolitul Olteniei a jefuit câteva mii de hectare de pădure | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 24th, 2019 at 14:58

    […] Teologia noastră cea de toate silele, ia-ne-o nouă astăzi […]

  5. Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XVII) | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 28th, 2019 at 18:04

    […] Teologia noastră cea de toate silele, ia-ne-o nouă astăzi […]

Adauga un comentariu