Un american liniştit într-o sală liniştită
joi, aprilie 25, 2019 18:10
The Quiet American – Un american liniştit (2002). Regia: Phillip Noyce. Cu: Michael Caine, Brendan Fraser etc. O nominalizare Oscar, o nominalizare Globul de Aur.
Într-o sală pustie, ca la Cinematecă uneori, poţi vedea şi la Mall nişte filme bune. Matrix are (avea în 2003 – n.m.) mare succes la Mall, dar la Un american liniştit suflă vântul. Aşa că te poţi descălţa şi îţi poţi întinde picioarele pe scaunele din faţă. Ceilalţi cinci spectatori din sală fac şi ei la fel. Scaunele sunt îmbrăcate în pluş, moi. Singurul lucru jenant e preţul distracţiei, dar dacă Un american liniştit nu circulă şi nu e lăsat să ajungă şi al cinematografe mai ieftine, cu scaune de lemn inconfortabile pe care să nu-ţi poţi pune picioarele, ce să faci?
Am văzut multe “filme cu Vietnam”, dar un film despre Vietnam ca acesta nu am mai văzut. Sigur, există romanul lui Graham Greene, după care a fost făcut filmul, dar pe care nu l-am citit, aşa că nu pot vorbi decât despre ceea ce este, şi ceea ce este, până una-alta, este filmul lui Phillip Noyce.
În locul junglelor unde comandouri americane sunt decimate, nu înainte de a trimite pe lumea cealaltă mii de soldaţi Vietcong, povestea lui Greene se desfăşoară în spatele liniilor, în lumea în care se face politică, se trag sfori şi se iau decizii. Trei personaje, bătrânul reporter Fowler, Pyle – tânărul activist CIA – şi Phuong, femeia de care sunt amândoi îndrăgostiţi, sunt prinse fără scăpare într-un context tragic.
E cu puţin înainte ca armata colonială franceză să fie învinsă de Ho Şi Min, într-un timp neclar, cu evenimente ambigue, cu masacre pe care nimeni nu ştie în cârca cui să le pună şi cu atentate oribile care pregătesc evenimente politice stimabile. Hârşitul Fowler îl cunoaşte, se împrieteneşte şi în cele din urmă decide să îl omoare pe Pyle, aparent un tânăr naiv venit să ajute vietnamezii să se vindece de o boală obscură. Treptat, raportul lor se schimbă: Pyle e un idealist deloc naiv, aflat în spatele evenimentelor, un participant activ la oroare.
Un film politic, o poveste complicată de dragoste, un fil despre crimă, o lume în culori violente. De unele filme te poţi îndrăgosti şi poţi ţine la ele şi le poţi vrea binele, mai ales când lumea nu le ştie. Pentru mine un astfel de film este The Quiet American – Un american liniştit, şi mi-ar plăcea ca, atunci când aveţi ocazia, să îl vedeţi. (“Academia Caţavencu”, nr. 601/2003)
Citeste si articolele:
