Vorba dulce, cult aduce

luni, noiembrie 30, 2020 14:42

BOR versus CTPPSD + BOR = MAFIA

O întâmplare din 2004, atunci când PSD = ciuma roşie fura tot în România, din postura de putere mafiotă ce guverna această ţară.

La o primă vedere, despre Laurenţiu Tănase, secretarul de stat pentru Culte (din 2004 – n.m.), nu poţi avea decât cuvinte de laudă. E tânăr, dăştept, doctor în sociologia religiilor, şcolit la Strasbourg, unde l-a întâlnit întâmplător pe Adrian Năstase, pe atunci raportor în problema sectelor la Consiliul Europei.

Şi cum Adrian Năstase e (era în 2004 – n.m.) mare iubitor de tineri inteligenţi şi poligloţi, în 2000, acest Ponta antiosectant a devenit şeful politicii religioase a guvernului Năstase. Vorba vine politică religioasă, pentru că Secretariatul de Stat pentru Culte, înglobat din 2000 în Ministerul Culturii, a rămas, ca pe vremea comuniştilor, aceeaşi instituţie tristă cu două funcţii mari şi late: salarizarea clerului şi fonduri pentru construcţia de biserici.

Adică mită din banul public pentru înaltele şi scundele feţe. Ţârrr, popa de la Cutăreşti, din partea dlui ministru Icsulescu, ţârrr, episcopul Teozofie T. (Teodosie Şpagoveanu – n.m.) că te roagă Adelu (Adrian Năstase – n.m.) dacă se poate de câteva miliarde (lei vechi – n.m.) printr-o ordonanţă, c-am vrea şi noi nişte termopane şi nişte aere condiţionate la chiliile alea, faze d-astea.

Şi se poate că, vorba aia, Tănase nu dă din buzunarul lui, plus că, la o adică, gura popii mai scapă şi ea o vorbă de recunoştinţă în biserică, mai dă un acatist pentru Adrian, pentru familia politică a lu’ dom’ ministru, că tre’ să supravieţuiască şi ea, biserica, în istorie.

În fine, după ce a dat miliarde (de lei vechi – n.m.) pentru biserici, tânărul Laurenţiu s-a simţit uşor frustrat faţă de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea şi s-a apucat să bage şi el nişte miliarde (de lei vechi – n.m.) în sediul Secretariatului de Stat pentru Culte, o căsoaie de două niveluri de pe lângă Ambasada S.U.A., ce i-a aparţinut pe vremuri interbelice industriaşului Leonida.

Partea haioasă, din care reiese că tânărul socio-teolog şcolit la Strasbourg e până la urmă tot un banal cozmânc de Dâmboviţa, vine din faptul ca “dom’ ministru” (aşa-i place să i se spună oricărui secretar de stat şi mai ales lui) a băgat banu’ doar în etajul I, al conducerii adică. Gips-cartoane + gresii + termopane + aere condiţionate + uşi + mobilă nouă din lemn de cacao = aprox. 4 miliarde de leuţi (vechi – n.m.). În rest, clădirea arată ca pe vremea lui Dej.

O nimica toată, aţi putea spune, dacă ne gândim la cât bagă ăştia (PSD-iştii, n.m.) în autostrăzi. Dar dacă ne gândim că banii ăştia sunt ai dumneavoastră, ai credincioşilor, poate c-ar fi bine ca “dom’ ministru” Laurenţiu să-şi dezactiveze sistemul ăla de supraveghere cu cameră video, la care se hlizeşte gândindu-se dacă să le deschidă sau nu uşa enoriaşilor care sună la uşa Secretariatului de Stat pentru Culte. (“Academia Caţavencu”, nr. 655/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu