Afară e vopsit gardu’ şi-năuntru-i longobardu’

duminică, aprilie 29, 2018 11:06
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorÎn 566, blânda şi chibzuita exploatare a bunicilor noştri de către gepizi se apropia de final, în timp ce longobarzii se apropiau de Dacia. Neam germanic şi ei, longobarzii aveau o pată matrimonială pe gepizi, pusă cu prilejul unui refuz de căsătorie. Alboin, regele longobard, nu mai bea, nu mai mânca, nu mai fuma şi nici măcar nu mai jefuia de când i se aprinsese copitele murgului după fiica lui Cunimund, regele gepid. Sta posac toată ziua şi privea în gol cu gândul la gepidă.

Ghinionul lui Cunimund a fost că în acele vremi o jignire ca asta atingea proporţii migratoare. Aşa se face că Alboin şi-a mânat hoardele de nemţi asupra Daciei, numai pentru că se săturase de autoerotism. Înainte de năvală, însă, şiretul longobard s-a înhăitat cu nişte migratori dubioşi ce pârjoleau haotic prin nordul Maramureşului – avarii. Avarii erau, aşa cum le spune şi numele, foarte zgârciţi mintal. În schimb, ei compensau absenţa facultăţilor de judecare cu o abilă perfidie şi o măiastră mişelie. Înarmaţi, pe lângă aceste virtuţi cotropitoare, cu arme de metal, donate de bizantini, avarii alcătuiau cea mai deranjantă hoardă mongolă a epocii. Să adăugăm, în treacăt, că în cele mai reuşite măceluri dintre migratori, ochiul istoricului versat ştia să recunoască tuşa artistică a intrigilor bizantine. Imperiul Roman de Răsărit se îngrijea cu maximum de atenţie ca topul hegemoniei barbare să se răstoarne regulat şi, prin uneltiri de mare ţinută diplomatică, reuşea masacre strategice fără să tragă un singur foc de arbaletă.

Aşadar, în 566, gepizii sunt atacaţi din două părţi. Cumimund îşi împarte oastea în două şi încearcă un simultan disperat. Însă atât longobarzii, cât şi avarii joacă la victorie, animaţi, e drept, şi de prima de joc, planificată în gepide. Regatul gepizilor dispare şi, odată cu el, şi tihna semi-mioritică a băştinaşilor latini. Ciobanii noştri îşi reiau vacanţele la munte cu căţel, cu purcel, în timp ce zonele mănoase ajung la cheremul turismului avar călare. Longobarzii nu fac mulţi purici pe la noi. După ce Alboin îşi potoleşte fantasmele erotice cu fata lui Cunimund, poporul longobard îşi îndeasă cultura în samare şi o taie mintenaş, în primăvara lui 568, spre nordul Italiei, unde întemeiază Lombardia. Ce-au lăsat însă în urmă, asta doar episodul următor ne va lămuri. (“Academia Caţavencu”, nr. 441/2000)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Afară e vopsit gardu’ şi-năuntru-i longobardu’”

  1. Unora le-o dat cu carul, numa’ nouă cu avarul | A șaptea dimensiune says:

    februarie 2nd, 2019 at 12:35

    […] Afară e vopsit gardu’ şi-năuntru-i longobardu’ […]

  2. Grigore al III-lea Ghica, cu un cap deasupra contemporanilor săi | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 15:43

    […] Afară e vopsit gardu’ şi-năuntru-i longobardu’ […]

  3. Etnogeneză şi evaziune fiscală în secolele VII – IX | A șaptea dimensiune says:

    mai 2nd, 2019 at 7:55

    […] Afară e vopsit gardu’ şi-năuntru-i longobardu’ […]

Adauga un comentariu