Biserica Ortodoxă Română (BOR), o afacere de milioane de euro, finanţată de fraierii care mai cred că popii lacomi îi duc în Rai, chiar dacă sunt criminali, hoţi sau violatori pe Pământ

sâmbătă, octombrie 26, 2019 17:51
Posted in category Mass-media

ReligieDe câte ori trebuie să scriu despre BOR am o puternică senzaţie de vomă, derivată dintr-o scârbă profundă faţă de cea mai lacomă grupare de paraziţi din România, finanţată de un stat mafiot, care nu construieşte spitale, dar bagă sute de milioane de euro în averile popilor. În timp ce peste 70% dintre cehi sunt atei, în timp ce, începând cu Legea din 9 decembrie 1905, în Franţa, “Republica nu recunoaşte, nu salarizează şi nu subvenţionează niciun cult religios” (vedeti aici), în Românica medievală popii formează un stat în stat, făcându-i la buzunar pe cei care, în naivitatea lor, încă mai cred că învăţăturile popilor şi cele ale lui Hristos sunt identice, pe când, în realitate, sunt diametral opuse. Iată încă un exemplu de “creştinism ortodox”, într-un material din 2004.

Popa Păşcuţa îşi umple punguţa

Despre potlogăriile preotului din Sănmartin (satelit al Oradei), Ion Păşcuţa, care ar putea rivaliza oricând, ca avere, cu miliardarii (pe atunci era lei vechi, milionari în ziua de astăzi – n.m.) judeţului Bihor, PF Teoctist (era în 2004 – n.m.) a aflat încă de acum câteva luni. Dar nu s-a îngrijit să ia nicio măsură.

Părintele Păşcuţa a revendicat (şi a primit) pentru Parohia Ortodoxă Sânmartin aproape 10 hectare de teren, peste 5 hectare (50.000 mp) fiind în celebra zonă “Beverly Hills” – foarte aproape de Băile Felix şi, deci, foarte scumpă. Pământul a fost parcelat şi vândut cu 15-20 de dolari metrul pătrat. Din banii obţinuţi din vânzarea primelor 5 hectare, sau cel puţin cu o parte din ei, Păşcuţa a construit în Sânmartin o biserică nouă, mare şi urâtă, din beton, cu a cărei construcţie el susţine că s-ar fi cheltuit 10 miliarde de lei (vechi; 1 leu nou de astăzi = 10000 lei vechi, n.m.).

În curtea bisericii a crescut însă şi o casă parohială pe 3 nivele (nu avem spitale, dar avem case parohiale pe 3 nivele, ce Teoctistul meu – n.m.), de dimensiuni impunătoare, o adevărată vilă, care a costat şi ea câteva miliarde. Preotul a şi intabulat-o, după ce fostul Consiliu Local Sânmartin i-a atribuit terenul ca proprietate particulară a sa (cu alte cuvinte, popa şi-a însuşit vila şi terenul – n.m.).

De fapt, iniţial, casa parohială trebuia să se construiască în spatele bisericii, dar, la presiunile lui Păşcuţa, s-a aprobat mutarea locului acesteia chiar la stradă. Pentru cine nu ştie, părintele Ion Păşcuţa mai are un apartament în zona ultracentrală a Oradei, un autoturism Cielo (era ceva în acele vremuri – n.m.) şi i-a cumpărat şi fiului său, proaspăt hirotonisit preot, un Volkswagen Golf. Toate acestea, din modestul salariu de două milioane şi jumătate de lei (vechi – n.m.)!

În 13 martie 2003, pentru cei 16.087 metri pătraţi (mp), cât au rezultat drumurile în urma parcelării, parohia lui Păşcuţa a primit 21.348 mp, din care circa 15.000 mp în Băile Felix şi 4.300 mp în “Beverly Hills”. Terenul a fost urgent intabulat pe Parohia Ortodoxă Sânmartin. După care preotul, la fel de urgent, a început să vândă parcelele din “Beverly Hills” şi terenul primit în Băile Felix, ca locuri de casă. Consilierii din Sânmartin au aflat în cele din urmă că au fost duşi cu preşul (cu preşul Domnului popă, evident – n.m.) şi au verificat conţinutul deciziei date de Curtea de Apel Oradea în litigiul cu Parohia Ortodoxă. Era însă prea târziu: o parte din parcele erau deja vândute, iar noii proprietari puteau invoca în instanţă clauza cumpărătorului de bună credinţă. Credinţă în fărădelegi, că nu doar în bunul Dumnezeu! Ce, credeaţi altceva? (“Academia Caţavencu”, nr. 631/2004)

Că Biserica Ortodoxă este o afacere, şi nimic altceva, o dovedeşte o altă însemnare din 2004, din care putem înţelege că scopul principal pentru care te faci popă este banul, iar textele cu mântuirea şi altele asemenea sunt doar abureli pentru fraieri, scopul lor fiind acela de a-i determina să-ţi dea banii ţie, preotului, în schimbul făgăduinţei că, nu-i aşa, o vei duce bine în viaţa de apoi, binele din viaţa asta fiind proprietatea exclusivă a popilor lacomi.

Crede şi nu RCA

Pe uşa Mitropoliei Olteniei, pe care iese zilnic ÎPS Teofan Savu cu speranţa că într-o zi va avea destui bani ca să nu mai fie nevoit să intre înapoi, stă, chiar sub pomelnicul slujbelor ortodoxe, o plăcuţă pe care scrie “RCA 2004 – OMNIASIG”.

Ca să scoată un ban din lumea laică, ăştia ar fi în stare să încheie la Mitropolie nu numai asigurări pentru maşini, ci şi asigurări de viaţă. Că oricum, prin cutia milei, se încheie deja, de o grămadă de timp, asigurări de viaţa de apoi. (“Academia Caţavencu”, nr. 631/2004)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu