Burebista i-a scos pe geţi din starea de beţie continuă

miercuri, iunie 20, 2018 10:01
Posted in category Istorie

BurebistaEhei, şi cum lâncezeau geţii aşa, fără griji, lungiţi în interregn, apatici, mulţumiţi şi iresponsabili, tolăniţi istoric între o excursie de pradă în Iliria şi o fugă învălmăşită în munţi din faţa celţilor, iată că, dintr-o dată, apare Burebista pe un cal alb şi-i salvează de la ratare. Deşi biografii lui antici susţin că era de etnie dacă, judecându-i seriozitatea, parolismul şi cheful de muncă, se pare că marele rege era neamţ. Burebista nu era un neamţ oarecare. Dimpotrivă – şi aici se explică de unde vine confuzia lui Herodot – el era cel mai viteaz şi mai drept dintre traci. Că istoricul a reţinut fraza asta în numele geţilor, e treaba lui.

Treaba noastră e să ştim că marele Burebista a pus biciul pe supuşi, le-a smuls viile şi a dat milităria jos din pod. Odată dată jos din pod, milităria a căzut în pivniţă, într-atâta i se împleteau picioarele de beată ce era. Totuşi, încet-încet, tenacitatea conducătorului şi-a spus cuvântul. Cuvântul acesta a fost, după unii, o înjurătură getă de mamă; după alţii, ar fi fost banalul triptic “brazdă, gazdă, mânz” cu care dacii îşi exprimau mânia, dispreţul, furia, veselia, dragostea, neputinţa, liniştea sufletească, curiozitatea etc.

Dar să revenim la firul evenimentelor. În anul 82 î.e.n. – după unii – Burebista s-a urcat pe tron. Cercetări recente sunt de părere că urcarea s-a comis mai târziu, adică ori în 70 î.e.n., ori în 60 î.e.n., fapte ce-i scurtează marelui lider domnia, iar nouă episoadele. La o privire mai atentă, însă, pricepem că toate trei numerele sunt, evident, lipsite de importanţă. Dar de această afirmaţie ne vom ocupa în episodul următor.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu