Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani

luni, decembrie 24, 2012 15:39

În anumite zone ale României nu a fost nici o revoluție, dar există zeci, sute sau chiar mii de revoluționari. Ilici KGB Iliescu știe de ce. Pentru a înțelege cât de mult a însemnat curajul din izmenele românașilor care-și doresc azi salarii occidentale, vă recomand materialul prezentat la link-ul de mai jos, material din care îmi permit să citez un fragment.

“Chiar credeţi că bucureştenii ar fi ieşit pe străzi dacă nu-i scotea maşinăria pusă în funcţiune de Iliescu şi sistemul securist răzvrătit împotriva lui Ceauşescu? Eu sunt convins că oamenii din capitală nu ar fi mişcat nici măcar un deget dacă nu ar fi existat printre ei agitatori. Sau credeţi că cele câteva sute de mii de locuitori din Teleorman, Olt, Mehedinţi, Gorj, Dolj sau Vrancea, care votează acum aşa cum le dictează baronii locali, au avut în urmă cu 23 de ani vreo părere pro sau contra regimului comunist? Eu sunt convins că trăiau în aceeaşi carapace de ignoranţă, îmbătaţi cu aburii ţuicii de corcoduşe, cum trăiesc şi astăzi.” (Ștefan Ciocan, Au detestat românii cu adevărat comunismul?)

Puteți citi, în acest sens, și materialul Cum întreține Republica România o armată de revoluționari-fantomă.

Dar, până la urmă, cât au plătit cetătenii români luxul de a avea mii de revoluționari, dar nici un nomenclaturist comunist condamnat de pentru dictatura roșie din România? Iată un material edificator legat de răspunsul la întrebarea anterioară.

Afacerea Revoluția, un miliard de euro în 23 de ani

Din 1990 și până azi, posesorii de certificate de revoluționar sau urmașii celor decedați în evenimentele din decembrie 1989 au primit de la stat bani, bunuri și servicii totalizând o sumă cu nouă zerouri.

La un an de la căderea comunismului, Parlamentul vota o lege conform căreia răniții și urmașii celor morți în Revoluție urmau să primească indemnizații lunare cuprinse între 30% și 160% din salariul mediu brut pe economie. Mai mult, urmașii celor decedați primeau, o singură dată, și o sumă de 60.000 de lei (egală la acea dată cu circa 12 salarii medii brute), iar răniții 40.000 de lei (adică aproximativ nouă salarii medii brute). În plus, răniții și urmașii aveau prioritate la închirierea și cumpărarea de locuințe din fondul de stat și primeau locuri de veci, credite bancare preferențiale, tratament medical și medicamente gratuite, transport gratuit, scutiri la impozitele pe clădiri și terenuri, dar și dreptul de pensionare anticipată cu cinci ani.

La început, beneficiau de aceste drepturi sub 5.000 de persoane, dar numărul lor, în loc să scadă (având în vedere că unii din ei au murit sau au părăsit România, iar copiii celor decedați au crescut, depășind vârsta-limită prevăzută de lege), a tot crescut, ajungând la peste 30.000 în 2004. Potrivit mass-media, epoca în care controversatul Bebe Ivanocici a fost șef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR) a fost cea în care au apărut cei mai mulți revoluționari. Gurile rele spun că un certificat obținut ilegal costa aproximativ 2.000 de dolari.

Goana după aceste documente avea o explicație simplă: din august 1992, o bună parte a beneficiilor menționate mai sus (cu excepția indemnizațiilor) s-au acordat și „luptătorilor pentru victoria revoluției române“. În plus, s-a introdus și dreptul de a primi terenuri gratis de la stat. „Eu lucram în acea perioadă la fabrica de anvelope Danubiana, în Ilfov. Tentați de avantaje, cam un sfert din colegii mei și-au obținut, prin diverse mijloace, certificate de revoluționar, deși pentru 99% din ei participarea a însemnat cel mult că au fost în Piața Palatului în 22 decembrie pe la prânz, ca alte sute de mii de bucureșteni“, povestește Ioan N., un pensionar din sudul Bucureștiului.

Există date că, până în ultimul an al guvernării Năstase, revoluționarii au primit de la stat circa 5.000 de hectare de teren (un hectar de teren extravilan și 500 de metri pătrați de teren intravilan pe cap de revoluționar, evaluate la câteva sute de milioane de euro), dar și peste 100 de milioane de euro sub formă de indemnizații.

Lucrurile s-au schimbat în 2004, când o nouă lege a inclus în rândurile celor care beneficiau de indemnizații o nouă categorie – „luptători remarcați prin fapte deosebite“. Dacă aveau venituri lunare sub salariul mediu brut pe economie, aceștia aveau dreptul la o sumă lunară egală cu 110% din același salariu mediu brut. În plus, aceștia beneficiau (și beneficiază încă) de drepturile acordate prin vechea lege a revoluționarilor, la care s-au adăugat posibilitatea „de a cumpăra sau închiria cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 de metri pătrați“. Aceste modificări nu au făcut decât să perpetueze abuzurile semnalate în domeniu încă de la începutul anilor ‘90.

Luptători sub semnul întrebării

Din 2004 și până în 2011, au fost emise peste 16.000 de certificate de luptători cu merite deosebite. Printre posesori se numără angajați și colaboratori ai Securității și Miliției, militari care au tras în manifestanți, activiști PCR, dar și numeroși oameni aflați în zone în care nu s-a tras nici măcar un glonț (în Teleorman, de exemplu, sunt 378 de revoluționari). În ultimii ani, a fost declanșată o serie de anchete privind emiterea ilegală a certificatelor, cea mai importantă fiind cea a DNA în care fostul șef al SSPR George Costin a fost arestat în februarie 2012 pentru mai multe acuzații de corupție. Procesul a început în iunie și continuă cu fostul secretar de stat după gratii.

În total, indemnizațiile răniților, urmașilor și luptătorilor re­mar­cați au totali­zat, în perioada 2004-2011, peste 600 de milioane de euro (din care circa 480 de milioane încasate efectiv). Pe fondul creșterii salariului mediu, efortul bugetar ajunsese, în ultimii ani, la circa 90-100 de milioane de euro (sau 0,1% din PIB). Ceea ce a condus la o decizie ce a adus economii de aproximativ 75 de milioane de euro pe an: suspendarea, din 2012, a plății indemnizațiilor pentru cei cu certificate de „luptători remarcați“. Dar aceeași decizie e posibil să fi contribuit semnificativ la demisia, sub presiunea străzii, a guvernului Boc.

După ce la putere a ajuns USL, noul șef al SSPR, Sorin Vintilă Meșter, a inițiat, încă din iunie 2012, un proiect de ordonanță de urgență prin care să fie reluată plata indemnizațiilor suspendate de cabinetul Boc. Sumele necesare (evaluate de inițiator la 145 de milioane de lei pentru cele șase luni rămase din acest an) ar fi urmat să provină din micșorarea cu circa 10% a indemnizațiilor aflate în plată (pentru răniți și urmașii celor decedați), dar mai ales din eșalonarea indemnizațiilor restante (statul are datorii de 582 de milioane de lei – circa 130 de milioane de euro – către revoluționari, bani cuveniți acestora sub formă de indemnizații pentru perioada cuprinsă între data la care aceștia au depus dosarele de preschimbare a certificatelor de revoluționar și cea în care a început plata efectivă).

Cinci luni mai târziu, nimic nu s-a schimbat. „S-au tot invocat motive de refacere și amânare a propunerii mele, trecând pe rând prin cerințe de aprobare de către FMI, de aprobare de către Delegația Economică Europeană, au urmat calcule, ca apoi să se invoce faptul că nu plata pe ultimele trei luni ale anului în curs e problema, ci că nu există certitudinea încadrării în deficitul bugetar pe anul 2013 impus României de creditorii externi“, explica blocajul, într-o declarație publică, Sorin Vintilă Meșter. Cert este că revoluționarii care au mizat pe USL pentru a-și recâștiga privilegiile s-ar putea să fi ales o carte greșită. Sub presiunea FMI și a unor performanțe economice îndoielnice, este greu de crezut că plata indemnizațiilor se va putea relua în 2013.

16.237 de persoane ar putea beneficia în 2013 de sprijin financiar din partea statului pe baza certificatelor de revoluționar

480 mil. euro au primit revoluționarii în perioada 2004-2011, alte 130 mil. euro reprezentând indemnizațiile restante

75 mil. euro este suma anuală necesară reluării plăților indemnizațiilor pentru revoluționa-rii remarcați prin fapte deosebite

5.000 de hectare de teren intravilan și extravilan au primit revoluționarii în diverse localități în perioada 1990-2004. (Capital)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

11 Responses to “Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani”

  1. Cum (n-)a explodat mămăliga românească în 1956 | A șaptea dimensiune says:

    februarie 23rd, 2015 at 16:06

    […] Cât ne costă falșii revoluționari […]

  2. Pe ce se mai aruncă banii publici | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 19th, 2015 at 18:57

    […] Cât ne costă falșii revoluționari […]

  3. Se știe cine a tras în Decembrie 1989 | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 25th, 2015 at 16:53

    […] Cât ne costă falșii revoluționari […]

  4. Vasile Blaga, un fals revoluționar | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 27th, 2015 at 17:46

    […] Cât ne costă falșii revoluționari […]

  5. FSN-ul lui IliciKGB și foarfeca românească | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 27th, 2015 at 17:51

    […] Cât ne costă falșii revoluționari […]

  6. Iohannis alege un aparator de criminali pentru a-i fi consilier | A șaptea dimensiune says:

    mai 5th, 2015 at 21:22

    […] Cât ne costă falșii revoluționari […]

  7. Cum să faci bani folosind religia | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 2nd, 2016 at 21:10

    […] Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani […]

  8. Să-i urâm pe atei ca-n Evul Mediu | A șaptea dimensiune says:

    iulie 8th, 2016 at 20:31

    […] Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani […]

  9. Deutsche Welle: Occidentul a reacționat tardiv la gravele încălcări ale democrației în România anului 2012 | A șaptea dimensiune says:

    iulie 8th, 2016 at 20:53

    […] Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani […]

  10. Rubrici cretine și cititori pe măsură (II) | A șaptea dimensiune says:

    octombrie 25th, 2016 at 19:57

    […] Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani […]

  11. Eugen Secasiu says:

    august 12th, 2017 at 11:12

    Multe articole despre revolutionari si mizerile din lumea revolutionara sunt indreptatite si adevarate, dar haide-ti sa vedem si partea „nevazuta” a revolutionarilor.
    Eu am fost impuscat de militie in seara zilei de 21 decembrie 1989 ore 20.10 la Sibiu in fata sediului Militiei. Scarbit de poporul cretin am parasit tara in august 1990 si am plecat in Olanda unde am stat 17 ani. La intoarcere in tara in 2007 am beneficiat de o indemnizatie in valoare de 1.1 din salariul mediu brut (prin legea 341/2004). Despre alte asa zise drepturi, nu am beneficiat cu nimic (terenuri, pamant, spatiu comercial, etc). In aceiasi situatie sunt peste 70% dintre revolutionari, iar ce faceti voi media scrisa sau vorbita este un mijloc ordinar de a arunca cu noroi in revolutionarii adevarati care cu pueprul gol au stat in fata gloantelor in 1989.
    Ar trebui sa va fie rusine pentru manipularea ordinara pe care o faceti, iar daca neintentionat raspanditi aceste neadevaruri, va rog informati-va inainte de a scoate ineptii pe banda rulanta.

Adauga un comentariu

*

Ro2.ro - Promovare si statistici web Free PageRank Checker Servicii SEO