A șaptea dimensiune

Nu știu cât de bine vă amintiți anii de școală, dar este imposibil să fi uitat anumite momente din, poate, cea mai frumoasă perioadă a vieții. Cum anii de școală coincid cu adolescența și copilăria, plus tinerețea pentru unii dintre noi, cu siguranță ne-au rămas în memorie cuvinte celebre pe care le-am purtat în sufletul și mintea noastră toată viața. Cum poți uita acele cuvinte magice ale vreunui profesor, noutăți absolute pentru noi, care îți lăsau imaginația liberă sau sădeau întrebări la care răspunsul se lăsa așteptat. Evident, odată cu trecerea anilor farmecul acelor cuvinte se mai estompează, dar rămâne ceva din savoarea acelor momente.

Și azi imi amintesc de anii de liceu, în care un domn profesor, mă rog, tovarăș pe atunci, încerca să creeze momente de destindere, prin expresii de genul “clar ca noaptea”, “brânză bună în burduf de câine”, “dacă nu se vede, se aude” etc. Pentru mine, acel domn profesor era un adevărat magician, îi sorbeam vorbele și orice apreciere a dumnealui trezea în mine sentimentul plăcut al mulțumirii de sine. Știam că nu este gratuită acea apreciere, știam că nu este omul care sa te laude fără să meriți și asta mă făcea să cred în forța cuvintelor sale. Dar anii au trecut și, ajuns la catedră, am realizat că nu-i deloc ușor să-ți menții tonusul, să fii același zi de zi, să reușești să alegi cuvintele potrivite, să știi când să lauzi și când nu. Dar în multe momente îmi revin în memorie orele de curs de la liceu, mai ales orele cu acel domn profesor, care azi nu mai este, în care nu simțeam nicio secundă apăsarea timpului, care uneori trece atât de greu, mai ales când ești elev. Acele momente din anii de școală reprezintă pentru mine un reper al reușitei, la care mă raportez ori de câte ori îmi pun întrebări despre metode și tehnici pedagogice. Nu voi uita niciodată chipul acelui mentor și talentul său actoricesc, îmbinarea perfectă la orele dumnealui a seriozității cu micile momente de destindere, în care ne povestea ceva amuzant sau rostea replici memorabile.

Și dacă tot vorbim despre citate celebre, iată câteva citate pe care, de această dată, le-am pătruns înțelesul și folosit după terminarea anilor de școală. Poate nu eram suficient de pregătit să le înțeleg semnificația în adolescență. Dar azi au pentru mine valoarea unei comori, pe care o porți în suflet și pe care nu ți-o poate fura nimeni. Și l-am ales, ca exemplu, pe Confucius.

• Omul superior este sensibilizat de dreptate, omul inferior de avantaj.
• Natura ne aseamănă. Educația ne deosebește.
• Ignoranța este noaptea minții, dar o noapte fără lună și fără stele.
• Tăcerea este prietenul care nu te trădează niciodată.
• Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil.
• Omul care pune o întrebare este prost timp de un minut, omul care nu întreabă este prost toată viața.
• Cea mai mare glorie nu constă în a nu cădea, ci în a te ridica după fiecare cădere.
• Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te oprești.
• A vorbi înseamnă a semăna, a asculta înseamnă a culege.