Pe cei din PSD = ciuma roşie, corupţia i-a făcut (ne)oameni (II)

duminică, ianuarie 17, 2021 14:54

NoricaCorupţia este sufletul nepieritor al comunismului. În dictatura comunistă, dacă aveai rude sau prieteni sus-puse/sus-puşi, scăpai de toate belele. Pilele-cunoştinţele-relaţiile (PCR-ul adică) erau mană cerească în comunism.

Ai luat amendă ca şofer, dar aveai un unchi ofiţer în Miliţie, acesta te scăpa rapid de amendă, cu un telefon dat acarului Păun care-a îndrăznit să amendeze o rudă de-a superiorului său.

Furai de la colhoz o căruţă de ştiuleţi şi erai prins de un paznic, dar aveai cunoştinţe pe linie de Partid Comunist, dădea cunoştinţa ta un telefon şi scăpai rapid de încurcătură. Oricum, în comunism toată lumea fura, dar, paradoxal, nu lipsea niciodată nimic.

Ei bine, în decembrie 1989, foştii comunişti şi-au dat seamă că denumirea de “comunist” sună ca dracu’ în urechile prostimii şi ei, foşti nomenclaturişti comunişti, foşti ofiţeri de Securitate, n-o să mai poată fura la umbra secerei şi ciocanului. Şi atunci au înlocuit secera şi ciocanul cu trei trandafiri. Ei, altă viaţă: când spui ‘social-democrat’, parcă sună altfel, parcă grobianul cu 8 clase şi ţoapa care a luat 2 la Examenul de Capacitate altfel te privesc: nu ca pe un hoţ, aşa cum eşti în realitate, ci ca pe un “democrat”, adică unul care, după ce a furat milioane de euro din banii ţării, îţi oferă şi ţie o pungă cu 3 trandafiri, să aiba rudele unde pune banii de şpagă pentru popă, atunci când vei muri în spitale cu viermi şi pe drumuri de rahat, din cauza faptului că l-ai votat pe acel mafiot din politică, în schimbul pungii cu 3 trandafiri.

Din păcate pentru această ţărişoară, şi a mea, tot din păcate, deşi dacă aş fi avut de ales o ţară în care să mă nasc, aş fi preferat Germania sau SUA, corupţia e o boală de care s-au molipsit inclusiv companiile străine ajunse pe aceste meleaguri. Aceste firme şi-au dat rapid seama că, dacă ignori “tradiţia corupţiei” (cum s-a exprimat imbecila mileniului, Viorica Dăncilă, în Parlamentul European, atunci când a susţinut că-n România şpaga este o tradiţie – hăăă, hăăăă, hăăăăă), nu faci mulţi purici pe aici. Şi dacă vrei toate aprobările în România (doar birocraţia a fost moştenită tot din comunism şi dusă pe cele mai înalte culmi de neocomuniştii din PSD), trebuie să sari cu şpaga.

Deşi atacate violent de banditul Liviu Dragnea şi camarila sa, multinaţionalele au creat locuri de muncă, ceea ce nu a făcut PSD = ciuma roşie, grupare interlopă care a încurajat la maxim lenea şi hoţia, prin ajutoare sociale şi modificări de legi în favoarea infractorilor. Doar că aceste multinaţionale au angajat români, adică oameni pentru care şpaga este tradiţie, ca s-o citez a doua şi ultima oară pe Viorica Dăncia, aia cu aria cercului este raza la pătrat, dă-l în mă-sa de pi, să se spele pe cap matematicienii ăia care l-au pus în formula de calcul a ariei cercului, Dăncila de Tiliorman nu-şi bate capul cu aşa ceva, ea este mândră româncă analfabetă.

Ei bine, cu angajaţi români, la firmele străine circulaţia şpăgii în natură era asigurată, chiar înaintea de intrarea României în UE. Aşadar, anul 2004, PSD = ciuma roşie = mafia la guvernare, pardon, la furat în România, iar “Academia Caţavencu” (nr. 658/2004) scria cele de mai jos.

Toţi bărbaţii sunt nişte Porsche

E mişto capitalismul cu caroserie umană! Dacă ai bani, îţi poţi cumpăra maşină mică direct de la reprezentanţă. Dacă ai destui bani, se-nţelege că maşina mică nu poate fi decât străină. Dacă aia mică se strică, te duci frumos cu ea la reprezentanţă şi ăia de acolo ţi-o repară mişto de tot, căci, exact cum spuneam, capitalismul e mişto, chiar şi atunci când ai una mică şi străină numai bună de băgat în service.

Problema este că oamenii sunt foarte grăbiţi atunci când au bani, un om cu bani aproape că nici nu mai ştie să aştepte şi, când ajunge cu aia mică la – de exemplu – Porsche România, îi este greu să accepte că trebuie să aştepte. Lista cu programările pentru a intra cu aia mică în service-ul Porsche este uneori lungă şi nu întotdeauna cele mai lungi sunt şi cele mai bune, aşa că grăbiţii fac şi ei ce se face în general, în România: scot din portbagaj o sută de dolari sau – şi mai bine – de euro şi cu suta asta, plasată la băieţii care fac programările, ajung în faţă, mai în faţă, foarte în faţă, şi maşina lor mică le va fi foarte recunoscătoare şi îi va duce foarte repede la mare.

Citeşte şi articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu