A șaptea dimensiune

România actuală, dar mai ales cea din primii zece ani după Revoluţie, arăta jalnic, din punct de vedere al moralităţii şi mentalităţii, dar şi material, deoarece 45 (patruzeci şi cinci de ani) s-a produs îndoctrinarea sau, într-un limbaj mai puţin academic, spălarea creierelor, fenomen numit în acea perioadă de politrucii bolşevici “formarea omului nou”. Deşi metodele şi procedeele erau dintre cele mai diverse, cea mai nocivă s-a dovedit îndoctrinarea în învăţământ. Acestui flagel i se datorează pervertirea conştiinţei a milioane de oameni cărora încă de mici li se atrofiau o parte semnificativă din posibilităţile imaginaţiei şi gândirii creatoare. Intr-o societate bazată pe minciună, hoţie şi corupţie era greu să supravieţuieşti dacă nu făceai pactul cu diavolul roşu. Iar cei din învătământ, cu rare excepţii, n-au făcut decât să se plieze unui sistem ticăloşit, contribuind din plin la deformarea conştiinţei multor generaţii. Lucrând în învăţământ după Decembrie ’89, am realizat imensa prăpastie dintre societatea promovată de elita intelectuală a acestei ţări şi masa amorfă, dezorientată şi îndoctrinată ce forma corpul profesoral al României. Iată câteva situaţii de spălare a creierelor (prezentate în 1977 de Olivier Reboul):

1. A preda o doctrină dăunătoare. De exemplu, a inocula copiilor ura sau dispreţul faţă de o anumită rasă, etnie sau clasă socială.
2. A utiliza învăţământul pentru a propaga o doctrină partizană. Ceea ce s-a făcut cu sârg în “epoca de aur”.
3. A învăţa fără a înţelege ceea ce trebuie înţeles.
4. Utilizarea în predare a argumentului autorităţii. “Toată lumea crede asta”, deci trebuie să credem şi noi, este un tip de argumentaţie folosit, din păcate, şi astăzi în anumite şcoli.
5. A preda plecând de la prejudecăţi. Prejudecăţile rasiste sau naţionaliste au făcut şi fac rău societăţii umane.
6. A preda plecând de la o doctrină ca şi când ea ar fi singura posibilă.
7. A predă ştiinţific ceea ce în fapt nu este.
8. A nu preda decât fapte favorabile unei anumite doctrine.
9. A falsifica faptele pentru a etala o anumită doctrină.
10. A selecţiona în mod arbitrar conţinutul unui program de studiu.
11. A exalta în învăţământ o anumită valoare în detrimentul altora.
12. A propaga ura prin învăţământ.
13. Impunerea unei credinţe prin violenţă.

Bibliografie: Cucoş, Constantin, 2000, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi