Dacii şi cu Decebal bagă Roma în spital

marți, iulie 3, 2018 12:09
Posted in category Istorie

DecebalCând trupele lui Domiţian s-au bulucit pe malul Istrului (Dunării) ca să admire în unda clară zbenguiala caraşilor geto-daci, regele strămoşilor noştri – el însuşi strămoş de-al nostru – era Duras. De felul lui, Duras era cam papagal – sau, dacă vreţi, rara avis, cum spuneau romanii în latineasca lor vulgară. Aşa că, văzând că se îngroaşă gluma şi că legiunile înarmate până-n dinţi n-au venit în interes pur pescăresc, papagalul abdică de la măririle regale şi-i dă tronul lui Decebal.

La începerea mandatului, Decebal tocmai ce-şi desăvârşise pregătirea politico-militară prin codrii munţilor Apuseni şi se arăta contemporanilor săi sub chipul unui vrednic şef de ţară şi de neam. În opinia lui Cassius Dio, tânărul rege “era ager în planurile de război ca şi în împlinirea lor, ştia să-şi aleagă timpul când să năvălească asupra duşmanului tot aşa de potrivit ca şi momentul când să bată în retragere, era dibaci în a întinde curse, viteaz în luptă …” şi tot felul de alte îndemânări măiastre, care dădeau bine într-un CV de epocă.

Cu această biografie sub şaua calului, tânărul rege pune mâna şi-i unifică pe daci de le sar capacele. Astfel, unirea cuprinde ţara din hotar în hotar. Ca să vorbim în limbajul precis al geografiei, trebuie să spunem că pământul dacilor se întindea între cele trei ape curgătoare aflate încă de pe atunci la mare modă în istoria noastră naţională: Dunărea, Tisa şi Nistru.

Prostimea nutreşte o amre admiraţie pentru faptele eroului, în timp ce partea mai cultă a societăţii dace, întruchipată în câtiva tarabostes care ştiau latineşte, n-are încotro şi-l aplaudă pe tiran. Printr-o figură de stil extrem de forţată, dar care părea destul de naturală la vremea ei, apropiaţii înspăimântaţi ai lui Decebal, nu ezită să-l numească un al doilea Burebista – cifra doi indicând, fireşte, doar cronologia, nu şi vreo ierarhie istorică.

Cu toate aceste talente indiscutabile ale noului lider din Est, legiunile lui Domiţian trec fluviul în anul 85 şi, fără mari complexe, înaintează printre holde şi prisăci spre faimosul centru politico-administrativ al Daciei – probabil Sarmizegetusa. În capul trupelor călăreşte Oppius Sabinus, guvernatorul Moesiei şi reprezentantul personal al împăratului în chestiunea teazaurului dac. Decebal nu se lasă impresionat de figurile şi suficienţa acestor inşi civilizaţi, înarmaţi modern şi extrem de curaţi şi acceptă lupta cu infailibila Romă. Aspectul militar al bătăliei se pierde undeva în negura şi smârcurile unde a fost dată, cronicarul nereţinând decât contribuţia decisivă a factorului ambuscadă, aflat de sute de ani în posesia monopolistă a dacilor. Romanii au fost făcuţi bucăţi, apoi bucăţi mai mici, iar dintre aceste bucăţi – şi anume capul lui Oppius – a decorat o vreme sala tronului din Sarmizegetusa – probabil centrul politico-administrativ al Daciei. (“Academia Caţavencu”, nr. 476/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Dacii şi cu Decebal bagă Roma în spital”

  1. Tradiţii creştine de Paşti şi de mamă | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 3rd, 2018 at 18:19

    […] Dacii şi cu Decebal bagă Roma în spital […]

Adauga un comentariu