Darul lui Bellow

luni, februarie 4, 2019 9:56

Saul Bellow, Darul lui HumboldtDarul lui Humboldt este unul dintre romanele mele preferate şi re-apariţia lui în aceste zile nu poate decât să mă bucure şi să mai şteargă, puţin, din gustul amărui pe care mi l-a lăsat “Ravelstein”, romanul cam searbăd al lui Saul Bellow.

Reeditarea de acum este, de fapt, şi un gest de reconstituire culturală pentru că ediţia apărută înainte de 1989 a fost ciopârţită de cenzura comunistă. Pentru cei care vor avea curiozitatea să studieze mecanismele cenzurii, o lectură în paralel a celor două ediţii ar putea fi utilă. Pasajele referitoare la Stalin şi la cinismul său de ucigaş în masă, ororile KGB-ului şi trimiterile la Lenin, de pildă, dispăruseră din roman, fiind eliminate de cenzorii comunişti.

Ba, chiar, excesul de zel sau tâmpenia cenzorilor a făcut ca acolo unde se vorbea, de pildă, în original, despre “baia rusească” să apără, în ediţia tipărită înainte de 1989, “baia turcească” sau “baia de aburi”. Iar referirea ironică dintr-o comparaţie a unui loc pustiu ca “un sat pierdut din Carpaţi” a dispărut cu totul.

Oricum, avem, de acum, varianta integrală a unui roman tulburător, scris mereu în marginea meditaţiilor despre nemurire, talent, artă, soartă. Un Saul Bellow de cea mai bună calitate se află în paginile străbătute de căldură şi înţelegere a măreţiei şi decăderii omeneşti, de “profesare” a gloriei şi decrepitudinii, cu personaje reale mascate în personaje romaneşti, cu coduri şi chei pentru diversele nivele narative.

Un roman încântător, cu o postfaţă atrăgătoare şi lămuritoare. (“Academia Caţavencu”, nr. 579/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu