Saule, Saule, pentru ce ne prigoneşti?

miercuri, ianuarie 2, 2019 12:20
Posted in category Literatura

Saul Bellow, RavelsteinSaul Bellow, Ravelstein

Sunt un admirator al lui Saul Bellow şi Darul lui Humboldt sau Herzog fac parte dintre cărţile pe care le-aş lua cu mine pe o insulă dacă ar fi să aleg un minim de titluri. Două cărţi care, la momentul citirii, mi-au reîntărit încrederea în puterea literaturii de a se reinventa şi relansa la fiecare epocă.

“Iarna Decanului”, deja, a fost prima dezamăgire care m-a marcat în legătură cu acest autor important, laureat al premiului Nobel. Acolo se pierduse ceva din tensiunea fără seamăn a cărţilor citate mai sus, din profunzime, din sensibilitate, din stilul şi chiar din înţelepciunea autorului.

În Ravelstein abia din când în când, foarte rar, cartea poartă marca adevăratului Saul Bellow şi, desigur, faptul că romanul a fost scris la 84 de ani mai atenuează din rezervele de lectură. Biografie (mascată, a lui Allan Bloom) şi autobiografie, deopotrivă, acest ultim roman aduce în paginile sale, de câteva ori, un personaj care pentru cititorul român are o altă semnificaţie decât pentru orice alt cititor. E vorba de Radu Grielescu, un nume de împrumut pentru Mircea Eliade, aspru condamnat pentru trecutul său şi pentru raporturile cu Garda de Fier.

Dar dincolo de ce e condamnabil sau consideră scriitorul că ar fi, Saul Bellow, care a fost în relaţii bune cu Mircea Eliade, pare că plăteşte nişte poliţe fostei sale soţii de origine română. Penibil, chiar de neiertat mi se pare pasajul în care Bellow ia aproape peste picior modul în care a fost ucis Ioan Petru Culianu.

Nu pot să nu recunosc, însă, din când în când, prezenţa unor fragmente care parcă te fac să-l ierţi pe autor, pentru că ele îţi aduc aminte de faptul că, totuşi, Saul Bellow e un mare scriitor. Şi atunci treci cu vederea şi peste bâlbâielile stilistice destul de dese (repetări ale fişelor de personaj, de pildă).

De un real sprijin pentru o lectură avizată este postfaţa cărţii semnată de inconfundabilul Sorin Antohi, funcţionând ca un decodor ce descâlceşte câte ceva din hăţişul (voit sau nu) prin care te poartă romancierul. Pe scurt, un roman mai mic al unui scriitor mai mare. (“Academia Caţavencu”, nr. 566/2002)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu