De ce B1 TV e doar un post de rahat ce linge talpile mafiei PSD-iste

sâmbătă, mai 13, 2017 13:01

De ce B1 TV e doar un post de rahat ce linge talpile mafiei PSD-istePentru a înţelege de ce mafioţii PSD-işti zburdă la B1 TV, acolo unde ajung seară de seară toţi nenorociţii care au furat de-au rupt în această ţară, trebuie amintit faptul că B1 TV a apărut din banii furaţi românilor de către fraţii Păunescu, cel mai mare, George Constantin Păunescu, fiind una şi aceeaşi persoană cu naşul de cununie al “prinţişorului” Nicu Ceauşescu, beţivanul violator de minore, autor a numeroase accidente de circulaţie în Bucureşti, muşamalizate de Miliţie, doar era ţara lu’ tăticu, mult prea târziu împuşcatul Nicolae Ceauşescu. Înainte de a vedea tonele de ilegalităţi comise de fraţii Păunescu în anii 1990, aş avea o recomandare pentru pupincuriştii lui Ceaşcă, cei care se dau de ceasul morţii după marea industrie ceauşistă. Dragi pupincurişti ai bolşevicilor criminali care au vândut Basarabia ruşilor, oare sunteţi atât de cretini şi nu înţelegeţi că România a fost distrusă de comuniştii vostri iubiţi, toţi preşedinţii României până la Iohannis (s-ar putea şi Iohannis, dar nu sunt foarte sigur) fiind foşti membri ai Partidului Comunist Român (PCR), ca să nu mai vorbim despre prim-miniştrii, miniştrii etc., majoritatea acestora provenind din fosta nomenclatură comunistă. Ba mai mult, criminalul KGB-ist Ilici Iliescu nu a fost un comunist oarecare, precum Traian Băsescu, de exemplu, ci membru în Comitetul Central al PCR, adică un nomenclaturist bolşevic dintre cei mai mari. Aşa că, pupincurişti ai dictaturii comuniste ce refuzaţi să mergeţi în raiul bolşevic din Coreea de Nord, înfruntând bărbăteşte capitalismul prin îmbuibare şi frecând-o pe reţelele de socializare capitaliste, nu mai fiţi idioţi, înţelegeţi că toţi cei care au furat România sunt foşti comunişti, ce profită din plin de prostia voastră. Şi acum să vedem cum au furat în Românica fraţii Păunescu, patronii rahatului B1 TV.

Fraţii Păunescu şi-au garantat târlele din Caracal, pentru a lua pe gratis palatele din Bucureşti

Cum s-a îmbolnăvit economia românească de sindromul P+3

În 1993, adică pe vremea când România mai atrăgea încă investitori străini (momentul scrierii articolului era septembrie 1996 – n.m.), celebra societate hotelieră ITT Sheraton, împreună cu Enterprise Amiouny sunt interesate să înfiinţeze o societate mixtă, împreună cu SC Lido SA. Sheraton propune reamenajarea în numai 20 de luni a hotelului Lido, cu o investiţie de numai 40 miliarde lei (vechi, la valoarea de atunci – n.m.). Văcăroiu zice ba, şi dă verde unor firme-fantomă, respectiv Langdale Limited Consulting & Trading Company, din Irlanda, şi Staromex SA, din Elveţia, pentru asociere cu Lido SA. Cele două firme se dovedesc a fi, până la urmă, ale lui G.C. Păunescu. Prin Langdale, naşul G.C. Păunescu a vândut, de pildă, Renel-ului cărbune rusesc, cu 2,5$ peste preţul pieţei.

Fiziologia investitorului strategic

După ce a pus mâna pe Complexul Lido şi pentru a justifica investiţia irlandezo-elveţiană, Star Lido ipotechează Complexul hotelier Lido şi Casa Lido, la Banca Română de Comerţ Exterior (Bancorex, falimentată ulterior de foştii securişti şi comunişti – n.m.), adică la directorul de serviciu Răzvan Temeşan (contract de ipotecă din 24.01.1995), pentru a garanta un credit de 35 milioane dolari, luat de SC TAC SA, adică binecunoscutul Turism, Agrement, Casino

O căruţă de ilegalităţi

  1. Din documentaţia destul de lapidară care însoţeşte această mişcare, nu reiese de nicăieri de ce imobilele ipotecate valorează 35 milioane $, în timp ce sunt asigurate la Asigurarea Anglo-Română, pentru abia 12 milioane $.
  2. Clădirile ca atare nu aparţin societăţii Star Lido SA, ci societăţii cu capital de stat Lido SA. Lido SA se află acum la remorca societăţii Star Lido, în calitate de acţionar, cu doar 26% din capitalul social, constând în uzufructul bunurilor în natură, puse la dispoziţia fraţilor Păunescu. Adică, mai pe româneşte, Lido SA a venit cu zestrea, în calitate de mireasă, iar mirele pe nume P+3 a venit fluierând şi cu mâinile în buzunare însă păzit straşnic de brigada antitero a SRI, pentru a nu-i fura hoţii ideile şi extraordinarele sale strategii de investitor.

Unde începe cârdăşia dintre turism şi securism

Ministrul turismului, Dan Matei Agathon, emite la 29.12.1994, “Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor”, seria MO8 nr. 0226, prin care terenul aferent Complexului Lido este în proprietatea exclusivă a SC Lido SA (7.051 mp). Şi asta la scurtă vreme după ce prin actul adiţional 48.553/11.11.1994, acţionarii lui Star Lido apucaseră să modifice, deja, statutul firmei, în sensul că SC Lido aducea, chipurile, ca aport în natură, evaluat la 6,427 milioane lei, transferal dreptului de proprietate către Star Lido, asupra tuturor activelor Complexului Lido, inclusive asupra terenului. De fapt, cine este acest Star Lido nu este greu de ghicit, de vreme ce în componenţa noii societăţi intră, pe lângă Lido SA, adică fata cu zester, exclusiv firmele mirelui, adică: GCP, Ages, Anvio.

Observaţii cenzurate şi înapoi la lume date

Dacă presa nu şi-ar fi conjugat cele mai sănătoase forte ale ei, într-un tot unitar şi într-o ofensivă fără precedent, poate că faptele penale ale ministeriabilului Dan Matei Agathon (un alt mafiot PSD-ist – n.m.), unul dintre ţuţerii primordiali ai clanului Păunescu, ar fi zăcut îngropate definitive, la rădăcina copacului lumii. Şi dacă ar fi fost descoperite, totuşi, după transferul de putere, unui regim normal şi de certă deschidere europeană, ar fi fost trecute, poate, în contul general al tranziţiei, pe lângă toate celelalte enormităţi de care s-a făcut capabil Executoiu (guvernul mafiot PSD Văcăroiu – n.m.). Pe când aşa, puşi în faţa acestei restituiri, de certă valoare justiţiară, nu ne va fi greu să-i ardem lui Dan Matei Agathon următoarele capete de acuzare: a) a executat un ordin de sus, transferând proprietatea unui teren de la stat la o societate cu capital majoritar privat, aparţinând fraţilor strategici Păunescu; b) a emis totuşi un act adiţional formal, care să justifice, la o adică, faptul că a fost în deplinătatea facultăţilor mintale, când Lido transferat un drept de proprietate, pe care la acea dată nu-l avea.

Un nou deget acuzator împotriva Lotului Păunescu

După săvârşirea acestor monstruozităţi, care frizează starea de început a societăţii omeneşti, adică proprii unui timp în care lege înseamnă ghioagă şi dreptate – o moarte uşoară, SC TAC SA, adică floarea cea vestită a societăţii Star Lido, adică măreţul cazinou, solicită BANCOREX, adică lui Răzvan Temeşan, un credit de 9,6 milioane dolari, justificat după cum urmează: a) plata în avans a 5% din valoarea obiectivului, evaluat la aproape 100 milioane $, pentru modernizarea Complexului Lido; b)4% din valoarea obiectivului sunt garantate printr-o scrisoare de garanţie, în favoarea băncii londoneze BARDYS BANK; c) scrisoarea de garanţie acoperă 4.937.823 $, sumă fabuloasă, pe care Răzvan Temeşan o scoate surâzător din buzunarul Bancorex, la care mai adaugă încă 3.950.295 $, desi nu existau dovezi certe despre activitatea SC TAC SA: era nou înfiinţată; nu şi-a precizat sursele de finanţare pentru restul valorii obiectivului; proiectul nu prezenta nicio garanţie plauzibilă.

Un caz didactic din viitoarea istorie a poenologiei

Şuntând lege după lege şi încălcând toate normele de comportament bancar, Bancorex îngenunchează în faţa fraţilor Păunescu: creditul este acordat fără amendamente; banii sunt viraţi către societatea americană Realtor Ltd. Liability Comp., în baza unei scrisori nesemnate, transmisă prin fax de către sus-numita societate americană. Până la această oră (septembrie 1996 – n.m.) şi în urma tuturor informaţiilor achiziţionate de Forţa presei sănătoase, reiese că această scrisoare este singurul document de justificare a plăţii. În faţa acestor încălcări repetate ale reglementărilor valutare, viceguvernatorul BNR, Vlad Soare, trimite o scrisoare prim-vicepreşedintelui Bancorex, Alexandru Ghiba, în care semnalează cârdul de ilegalităţi consemnate mai sus. La această oră, Vlad Soare este pe punctul de a-şi pierde slujba, pentru faptul de a fi divulgat unul dintre secretele cele mai bine păzite ale regimului Iliescu, şi anume felul în care acţionează şi sunt sprijiniţi de puterea politică aşa-zişii investitori strategici.

Observaţii de tuşier

Interesant este că atât FPS, cât şi FPP III – Transilvania refuză să certifice modificările succesive ale statutului SC Star Lido SA. În 1995, desi Complexul Lido era deja ipotecat în favoarea Bancorex, GCP SA, în calitate de acţionar principal al Star Lido, garantează cu mereu aceleaşi clădiri două bilete de ordin de 15 milioane dolari, respectiv 10 milioane dolari, pe care Bancorex le achită fără să crâcnească. Din acest exemplu se degajă legitima noastră bănuială că cele 39 de firme ale fraţilor Păunescu pot obţine de la sclavul Răzvan Temeşan oricâte credite vor muşchii lor, garantând de fiecare dată cu aceleaşi clădiri din zestrea bietei societăţi SC Lido SA, ajunsă astăzi Cenuşăreasă, în palatele de mucava, ale unor cerţi puşcăriaşi de bine. (“Academia Caţavencu”, nr. 253/1996)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

*

Ro2.ro - Promovare si statistici web Free PageRank Checker