Cum a jefuit Ilie Năstase, 9 clase, statul român cu un milion de dolari, prin intermediul PSD

joi, aprilie 27, 2017 9:03

Ilie NastaseIlie Năstase a prăpădit o avere în “Cuponiada” mafiei PSD-iste

După debutul primei campanii de privatizare, Ilie Năstase se lasă sfătuit de prietenul său, Dan Fischer, și investește bani buni în certificate de proprietate. În 1994, dorind să dea metodei MEBO ceea ce-i aparține metodei MEBO, tenismanul Năstase, convertit în om de afaceri, încearcă să plaseze certificatele prin intermediul unei firme specializate în plasamente de investiții. Din inabilitatea domnului Năstase combinată cu inabilitatea domnului Fischer rezultă un usturător eșec al acestei afaceri, firma care se ocupa de plasarea certificatelor nerecunoscând că ar fi primit de la cei doi domni certificate de proprietate ce valorau, la acea dată, între 600.000 și 900.000 de dolari. Așa se face că, în toamna lui 1994, averea lui Ilie Năstase se alege cu o gaură deloc neglijabilă, căci nu-i de colo să pierzi cel puțin 600.000 de dolari, oricât de bogat ai fi. Mai mult, deși domnul Năstase își evaluează averea la 20.000.000 USD (se întâmpla în 1996 – n.m.), sursele noastre spun că, de fapt, banii pierduți în afacerea certificatelor erau printre ultimii din contul fostului tenisman. De aceea, pentru a-și mai rotunji bugetul, Ilie joacă partide de tenis cu oameni ceva mai înstăriți, onorariul său fiind de 4.000 USD pe meci. Pentru a-și putea susține financiar unele afaceri, Ilie Năstase și-a ipotecat nu mai puțin de cinci din cele șapte proprietăți.

Mâna dreaptă a “afaceristului” Ilie Năstase

Dan Fischer, amintit în paragraful anterior, este ceea ce s-ar putea numi mâna dreaptă și creierul mic al lui Ilie Năstase. El se ocupă cu investirea banilor lui Ilie în România, iar în străinătate s-a ocupat cu cheltuirea acestora într-un mod cât mai plăcut. Dan Fischer s-a născut în România, pe care a părăsit-o în 1980, ca turist. Înainte de a se refugia în străinătate, numele domnului Fischer era Frâncu, iar porecla – “Trupușor”, activitatea sa de bază fiind aceea de poloist în cadrul clubului “Dinamo”. Există anumite informații că generalul Stan, la acea dată șef al direcției a V-a din cadrul Securității, aghiotant al lui Nicolae Ceaușescu și președinte la Federației de tenis, ar fi fost cel care l-a racolat pe domnul Frâncu/Fischer pentru a da o mână de ajutor în infiltrarea diasporei. Dan Fischer a fost angrenat în operațiunea “Amiciția”, declanșată de Direcția de Informații Externe, care avea ca scop trimiterea peste hotare a unor băieți de încredere, cu ochi albaștri, însărcinați să deprindă meandrele capitalismului și să facă afaceri, respectiv avere. În 1882, domnul Fischer lichidează societatea de turism pe care o deținea în Germania. Condițiile în care se întâmplă aceasta nu sunt foarte clare, existând suspiciunea că ar fi vorba de o țeapă de aproape un milion de mărci, însușite de domnul Fischer în urma unei afaceri cu mai mulți păgubiți decât beneficiari. În 1983 îl întâlnește, al Tel Aviv, pe Vladimir Cohn unul din clienții presei din ultimul timp (era în 1996 – n.m.), cel pentru care poliția română a bătut o întreprindere întreagă (Celrom), la ora 4 dimineața (la Cotroceni era KGB-istul criminal Ilici Iliescu – n.m.), și cu care domnul Fischer este prieten la catarama domnului Măgureanu (Virgil Măgureanu, securistul numit director SRI de către același KGB-ist criminal Ion Iliescu – n.m.). Vecin de bloc cu Ion Țiriac, la Monte Carlo, domnul Fischer mai rezidă, din când în când, și la New York, pe 5 Avenue, în Tramp Tower. Am putea spune, așadar, că avem de a face cu un alt personaj internațional.

Bani de la popor, pentru partid

Partea I – operațiunea Ghana

Cum am spus, nu-i ușor să pierzi între 600.000 și 900.000 de dolari. Și, pentru că nu vroia să stea cu brațele încrucișate văzând cum i se duc pe apa sâmbetei ultimii bănuți, Ilie Năstase a început să sară la beregățile diverșilor vinovați de țeapa luată. N-au scăpat de furia sa nici șefii firmei care făcea plasamente de investiții, nici domnul Corneliu Iacubov de la FPP II Moldova, nici mulți alții, implicați până peste gât în exploatarea bietului tenisman. Văzând că imaginea afaceristului român în lume ar putea avea de suferit de pe urma acestui scandal, Viorel Hrebenciuc și-a pus capul la contribuție și a găsit modalitatea de a-l recompensa pe Ilie. Astfel, guvernul României și-a amintit, la sfârșitul lui 1994, că are de înapoiat statului Ghana o datorie de vreo 11.000.000 de dolari, datând de pe vremea tatălui lui Nicu Ceaușescu, prietenul lui Ilie Năstase. Generos, guvernul (PSD, la acea vreme – n.m.) și-a zis că de ce să returneze el singur datoria și să nu-și ia niște intermediari, care, natural, ar urma să primească comisioane. La inițiativa lui Hrebenciuc (zic unii), alesul pentru a negocia returnarea banului a devenit domnul Dan Frâncu/Fischer/Trupușor. Astfel, în urma unor negocieri purtate de dl. Fischer și Mike Beck, director-manager la banca Rotschild, Ghana a accpetat ca din această datorie, pe care oricum nu spera s-o mai recupereze, să primească 4.000.000 de dolari (iată unde se duceau banii, în loc să fie investiți în România – n.m.). Autoritățile din țara-prietenă au fost mai mult decât fericite, au zis bogdaproste și și-au văzut mai departe de culesul bananelor. Banca Rotschild a zis și ea bogdaproste, primind de la statul român o bonificație de 400.000 de doalri, adică 10% din suma returnată Ghanei. Cel mai câștigat, însă, a fost cuplul Năstase-Fischer. Partea lor din această afacere s-a ridicat la ceva peste un milion de dolari, firească recompensă pentru banii pierduți la jocul cu certificatele. Cea mai proastă afacere a făcut-o statul român (reprezentat de mafia PSD-istă la acea vreme – n.m.), căci, dacă trata direct cu Ghana, plătea din banii noștri, ai tuturor, doar 4.000.000 de dolari. Alegând varianta cu intermediari, statul a smuls de la gura cetățenilor săi încă vreo două milioane de dolari. Cam jumatate dintre aceștia pot fi regăsiți actualmente (era în 1996 – n.m.) la banca București, unde cuplul Fischer-Năstase are deschise conturi. Prețul pe care Ilie Năstase l-a plătit pentru a putea recupera de la poporul român banii pe care-i pierduse într-o afacere păguboasă a fost candidatura sa la primăria Capitalei pe listele PDSR (așa se numea PSD, în anii 1990 – n.m.).Această hotărâre a fost luată odată cu aceea de a da tenismanului bani din impozitele contribuabilului, bani care urmau să fie folosiți, parțial, în campania electorală. Așa se face că Ilie Năstase nu afost deloc surprins când i s-a comunicat, la New York, că este candidatul PDSR la primărie, el știind aceasta cu un an înainte. Așa se face și că fiecare dintre noi, indiferent de opiniile noastre politice, a susținut fără să vrea campania electorală a acestui om care se declară pe toate drumurile că e cinstit. O fi, dar în spatele său cel puțin câteva serii de mafioți.

Partea a II-a – operațiunea Ilie cu orice preț la Primărie

Atât partidul de guvernământ (PSD-ul, la acea vreme – n.m.), cât și omul de litere care-l patronează din înălțimea palatului Cotroceni (este vorba de KGB-istul criminal Ilici Iliescu – n.m.) au de câțiva ani la dispoziție o paletă largă cât România plus suburbii cu oameni de afaceri români, arabi și alte naționalități care, vorba lui Lenin, cotizează din greu acolo unde țara are nevoie.
După cum se știe prea bine, după 6 ani de privatizare susținută de bagheta maestrului șpaganel Hrebenciuc și de teoria amantei lui Coșea, Puterea a înțeles că Bucureștiul trebuie scos la mezat – tuns – concesionat. Numai că, încă din 1990, trezorierii negri au știut bine ce vor să aplice, și anume:

  1. La putere trebuie să fie ei sau un om de-a lor.
  2. Dacă se-mparte ceva ce se lasă cu comisioane, case, străzi sau servicii secrete, opoziția nu trebui lăsată cumva să se murdărească.

Din acest punct de vedere, Ilie Năstase a fost repede înconjurat de sponsori autorizați ai regimului (PSD-ist la acea vreme – n.m.), precum Frații Păunescu, Taher, Kamel Kader, Agop, Columbeanu, Zaher, Computerland, European Drinks, și mulți alți hotelieri pe care hârtia din ce în ce mai scumpă nu-i poate cuprinde.
Toți aceștia, astăzi (în 1996 – n.m.), siguri pe investiția lor, își împart hălci din cartierele bucureștene prin cârciumi de lux în compania ofițerilor SRI, SPP și a consilierilor prezidențiali ca Eugen Mihăescu, făcând ca punguța campaniei lui Ilie să cântărească aproape 10 miliarde lei, bani care de altfel nici nu pot fi cheltuiți în întregime pe motiv că sunt deja prea mulți, dovadă – abundența sud-americană de afișe, cocktailuri, clipuri video, telefoane celulare (o raritate în acele vremuri – n.m.) și logistică de stat și partid. (“Academia Cațavencu”, nr. 236/1996)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Cum a jefuit Ilie Năstase, 9 clase, statul român cu un milion de dolari, prin intermediul PSD”

  1. Zece motive pentru care PSD (ciuma rosie) este dusmanul de moarte al Romaniei | A șaptea dimensiune says:

    august 9th, 2018 at 8:52

    […] Cum a jefuit Ilie Nastase, 9 clase, statul roman cu un milion de dolari, prin intermediul PSD […]

  2. Ilie Nastase, 9 clase, candidatul PSD la Primarie, a folosit si bani negri in campania electorala | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 13th, 2019 at 14:18

    […] Cum a jefuit Ilie Nastase, 9 clase, statul roman cu un milion de dolari, prin intermediul PSD […]

  3. De ce B1 TV e doar un post de rahat ce linge talpile mafiei PSD-iste | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 13th, 2019 at 18:52

    […] Cum a jefuit Ilie Nastase, 9 clase, statul roman cu un milion de dolari, prin intermediul PSD […]

Adauga un comentariu