Eu sunt ocupantul rus si ma doare-n fund de viata si drepturile tale

duminică, martie 8, 2015 15:23

Vladimir PutinTehnica universală a asasinatelor în masă în URSS

La 6 iulie 1949, aproape 36 de mii de români basarabeni, printre care bătrâni şi copii preşcolari, au fost îmbarcaţi în vagoane pentru vite şi exilaţi în Siberia. În paralel, mii de persoane, considerate foarte periculoase, au fost arestate, ajungând în beciurile MGB-ului, după cum se numea atunci securitatea sovietică.

Îmi dau seama că, odată cu trecerea anilor, cifrele din trecut nu prea impresionează. Totuşi, ca să înţelegeţi mai bine ce înseamnă deportarea a circa 36 mii de oameni, trebuie să ştiţi că populaţia Principatului Monaco este de 35 de mii.

De fapt, pregătirile pentru săvârşirea acestui abominabil act de genocid au început exact cu trei luni mai înainte, când la 6 aprilie 1949 fusese adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.

Autorităţile sovietice au acţionat cu o dexteritate diabolică, achitându-se de sarcină pusă de partid, întrucât aveau deja o experienţă foarte bogată. Înainte de această deportare în masă, organele de represalii ale URSS-ului, de-a lungul unui sfert de secol, trimiseseră forţat în lagăre de concentrare sau în regiuni îndepărtate milioane de persoane.

Lenin şi Stalin descoperise astfel o metodă ieftină şi rentabilă de exterminare a populaţiei indezirabile, care îl făcea mai târziu pe Hitler să crape de invidie.

Nici un lagăr nazist nu putea să se compare cu vagoanele de vite, unde pe drum, până a ajunge trenul la destinaţie, mureau mii de persoane. Alte mii îşi dădeau obştescul sfârşit în urma unor epidemii ucigătoare deja la faţa locului.

Deportările s-au constituit într-o tehnică universală de asasinate în masă. Ele constituiau un instrument de epurări etnice (exilarea cecenilor, tătarilor, calmucilor etc), de lichidare a claselor inamice (culacii, burghezii), de represalii împotriva unor confesiuni religioase etc.

Cronologia morţii prin deportare

  • Aprilie 1920: „Campania de descazacizare”: 45.000 de cazaci de pe râul Terek, care în războiul civil au luptat împotriva armatei roşii, au fost deportați în Ucraina și nordul Rusiei, în conformitate cu decizia Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 21 ianuarie 1919.
  • 1930: „Curățarea” regiunilor vestice de graniță: 18.000 de „elemente socialmente periculoase” dintr-o fâșie de 22 km de lângă frontiera RSS Ucrainiană și RSS Bielorusă au fost deportați în Siberia de vest și Orientul Îndepărtat Rusesc.
  • „Lichidarea clasei culacilor”. 1930-1936: mai multe valuri de deportare a chiaburilor din „regiunile complet colectivizate”, dar și din alte regiuni. Numai în 1930-1920 au fost exilaţi 1 803 392 de persoane. Ca să nu mai spun că în 1930 au fost arestaţi 130 de mii de „culaci”, toţi fiind condamnaţi la ani grei de detenţie în GULAG.
  • 1933: Forţarea migraţiei a 200.000 nomazi kazahi în timpul foametei din 1933, din Uniunea Sovietică în China, Mongolia, Iran și Afganistan.
  • Februarie-mai 1935: Deportarea a 30.000 finlandezi – ingrieni din zona de graniță a regiunii Leningrad în regiunea Vologda, RSS Tadjică, RSS Kazahă și Siberia de vest.
  • Februarie-martie 1935: Exilarea a 42.000 de polonezi și germani din zonele de graniță ale RSS Ucrainiană și din regiunile Kiev și Vinnița în regiunile răsăritene ale Ucrainei.
  • Mai 1936: Deportarea a 45.000 de polonezi și germani din RSS Ucrainiană în RSS Kazahă.
  • Septembrie-octombrie 1937: Deportarea totală a coreenilor (172.000) din regiunile de graniță a Siberiei răsăritene și Orientului Îndepărtat în RSS Kazahă și RSS Uzbecă.
  • 1938: Deportarea a 6.000 de evrei iranieni din zonele de sud ale Turkmeniei în deșerturile turkmene nordice.
  • Februarie 1940: Deportarea a 140.000 de polonezi (deportarea osadnicilor) din noile teritorii cucerite în vestul Belarusului și Ucrainei în nordul Rusiei Europene, Urali și Siberia.
  • Aprilie 1940: Deportarea a 61.000 polonezi (diferite categorii sociale) din vestul Ucrainei și Belarusului în Kazahstan și Uzbekistan.
  • Iunie 1940: Deportarea a 75.000 polonezi refugiați din Polonia în Belarus și Ucraina sovietice în nordul Rusiei Europene, Ural și Siberia.
  • Iulie 1940: Deportarea „persoanelor de etnie străină” (инонациональностей) din regiunea Murmansk în RSSA Karelo-Finnică și în ținutul Altai.
  • 22 mai , 1941: Deportarea a 11.000 de membri ai familiilor de „contrarevoluționari și naționaliști” din vestul Ucrainei în sudul Kazahstanului, ținutul Krasnoiarsk, regiunea Omsk și regiunea Novosibirsk.
  • 2 iunie, 1941 Deportarea a 30.000 de membri ai familiilor de „contrarevoluționari și naționaliști” din regiunile Cernăuți și Ismail răpite României și încorporate în Ucrainei și din proaspăt formata RSS Moldovenească în Kazahstan, RSSA Komi, regiunea Krasnoiarsk și în regiunile Omsk și Novosibirsk.
  • 14 iunie 1941: Deportarea a circa 50.000 de „elementel antisovietice” din proaspăt anexatele țări baltice (Ordinul nr. 001223 al Comisariatului Poporului Pentru Securitatea Statului)
  • Iunie 1941: Deportarea a 21.000 „nationaliști” din Belarusul occidental.
  • Septembrie-octombrie 1941:
    Deportarea a 439.000 germani din zona râului Volga și din regiunile Saratov și Stalingrad) în Kazahstan, și ținuturile Krasnoiarsk și Altai și regiunile Novosibiksk și Omsk.
    Deportarea a 91.000 de finlandezi și germani din regiunea Leningrad în Kazahstan și ținuturile Krasnoiarsk și Altai și regiunile Novosibiksk și Omsk.
    Deportarea a 36.000 germani din Moscova, regiunile Moscova și Rostov în Kazahstan.
    Deportarea a 138.000 germani din ținuturile Krasnodar și Ordjonikidze, regiunea Tula, RSSA Kabardino-Balkară și RSSA Ossetia de Nord în ținutul Krasnoiarsk, regiunea Irkutsk și în Kazahstan.
  • Aprilie 1942: Deportarea a grecilor, românilor și alte câteva naționalități din Crimeea și Caucazul de nord.
  • Iunie 1942: Deportarea germanilor, românilor, tătarilor și grecilor cu cetățenie ne-sovietică din ținutul Kransnodar Krai și regiunea Rostov.
  • August 1943: Deportarea a 500 de „bandiți” karaciai din Regiunea Autonomă Karaciai-Cerkesă
  • Noiembrie 1943: Deportarea completă a karaciailor (70.000) în Kazahstan și Kîrgîstan.
  • Decembrie 1943: Deportarea calmucilor din RSSA Calmîcă în ținuturile Altai și Krasnoiarsk și în regiunile Omsk și Novosibirsk.
  • Februarie 1944: Deportarea completă a cecenilor (393.000) și ingușilor (91.000) din RSSA Ceceno-Ingușă și Daghestan în RSS Kazahă și RSS Kirghiză
  • Martie 1944: Deportarea completă a balkarilor (38.000) din RSSA Kabardino-Balkară în RSS Kazahă și RSS Kirkiză.
  • Mai 1944: Exilarea balkarilor (~100) din Georgia în RSS Kazahă și RSS Kirghiză.
  • Primăvara 1944: Urmărirea, arestareaa și exilarea tuturor cecenilor, ingușilor, calmucilor, karaciailor și balcarilor (~4,200) din totate republicile sovietice în în RSS Kazahă și RSS Kirkiză.
  • Mai 1944: Deportarea a 182.000 tătarilor din Crimeea în Uzbekistan și în alte câteva regiuni.
  • Iunie 1944: Deportarea a 1.000 calmuci din regiunea Stalingrad în regiunea Sverdlovsk.
  • Iulie 1944: Deportarea a 1.800 adevărați creștini ortodocși („истинно-православные христиане”) din regiunile Riazan, Voronej și Oriol în regiunile Tomsk și Tiumen și în ținutul Krasnoiarsk.
  • Iunie-iulie 1944: Deportarea grecilor, bulgarilor, armenilor și turcilor din Crimeea (~42.000) în Uzbekistan.
  • Iunie 1948: Exilarea grecilor și a Dașnaxului armenesc (58.000 ) de pe coasta Mării Negre în Kazahstan.
  • 1948-1949: Deportarea unor familii de chiaburi şi „bandiți” din diferite republici sovietice.
  • Martie 1951: Expulzarea a 9.400 martori ai lui Iehova, dintre care aproximativ 4.000 de copii din Țările Baltice, RSS Moldovenească și vestul Ucrainei și Belarusului (Operațiunea Nord).
  • Decembrie 1951: Deportarea a 35.000 chiaburi din teritoriile anexate ale statelor baltice, Ucraina de Vest și Bielorusia de Vest în ținutul Krasnoiarsk, Iakuția, regiunea Tiumen și Kazahstan.

Sursa

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Eu sunt ocupantul rus si ma doare-n fund de viata si drepturile tale”

  1. Holocaustul rosu din Basarabia si Bucovina anului 1940 | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 28th, 2015 at 17:42

    […] Eu sunt ocupantul rus si ma doare-n fund de viata si drepturile tale […]

  2. Biserica Ortodoxa din Basarabia exterminata de catre sovietici | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 1st, 2016 at 10:59

    […] Eu sunt ocupantul rus si ma doare-n fund de viata si drepturile tale […]

Adauga un comentariu