Într-o ţară unde morţii votează, cei vii nu prea contează

duminică, aprilie 5, 2020 14:13

Darius ValcovDespre care ţară e vorba? Păi, e vorba de ţara aia unde nişte mafioţi, care şi-au tras, cică, partid politic, cu acronimul PSD, scot morţii la vot, pentru a băga mâna până la cot în banul public, adică în banii destinaţi modernizării României.

O întâmplare din 2004, atunci când mafia PSD-istă guverna România.

La Sibiu, socrul senatorului Aron Belaşcu, mort de 8 ani, şi mătuşa acestuia, moartă din 1988, au primit de Paşte, de la Adrian Năstase câte o felicitare, 2 kg crenvuşti, zahăr, orez şi ulei (hai, că uleiul le-ar mai face trebuinţă pentru candela de la mormânt).

Religia creştină spune, într-adevăr, că de Paşte învie toţi cei care au murit peste an. La Caraş-Severin, de pildă, peste 700 de morţi s-au ridicat nu la ceruri, ci la statutul de persoane foarte vii şi active în registrele de evidenţă a populaţiei.

Cred că vă este clar cu cine vor vota aceştia. Cu moarte pre urne călcând, ei vor învinge nu doar moartea, ci şi PNL-ul şi PD-ul în alegeri. Probabil, IMAS-ului nu-i mai sunt de ajuns vii ca să umfle procentele PSD-ului în sondaje şi a hotărât să treacă şi la morţi.

Morţii reprezintă, de altfel, unul dintre segmentele de electorat favorite ale PSD-ului: nu se plâng de nivelul de trai şi votează disciplinat fără să mai fie nevoie să alergi cu urna mobilă după ei sau să-şi lase cartela de vot colegilor.

După modelul Tineretului Social-Democrat (TSD), poate se va crea şi un MSD, organizaţia Morţilor Social-Democraţi. O dată la patru ani, şamanul Adrian Năstase ni se înfăţişează în fruntea unui alai de morţi resuscitaţi miraculos, precum Michael Jackson în videoclipul Thriller.

În simbolistica religioasă, această ciclicitate semnifică dorinţa de regenerare a vieţii şi a timpului: în cazul acesta, regenerarea timpului de patru ani pentru încă un mandat.

La importanţa pe care acest partid, PSD, o acordă morţilor, ce-ar fi ca însuşi candidatul său la preşedinţie să fie mort, adică alături de ei, împreună cu ei? Asta n-ar fi rău, poate aşa reînvie şi ţara asta. (“Academia Caţavencu”, 645/2004)

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu