Nu faceţi ce vi se spune, faceţi ce trebuie făcut!

vineri, decembrie 28, 2018 18:51
Posted in category Literatura

Bob Nelson, Nu faceţi ce vi se spuneDacă cineva ţi-ar spune să nu-ţi asculţi prea des şeful şi că e bine să-ţi faci treaba cât mai independent, te-ai gândi ori că e un nebun, ori că ţi-a pus gând rău.

Bob Nelson, un american specializat în training şi consultanţă în management nu se sfieşte să dea asemenea sfaturi într-o carte – Nu faceţi ce vi se spune. Mic ghid pentru angajaţi – apărută la Editura Humanitas.

Sfaturile lui sunt de multe ori în răspăr cu bunul simţ comun. “Faceţi-vă munca mai dificilă”, spune el şi poţi să te întrebi care angajat normal l-ar asculta. Românul, specialist în “merge şi aşa”, în mod sigur nu.

Nu bombăniţi tot timpul şi nu vă aşteptaţi ca şefii voştri să fie mai deştepţi decât voi. “Puneţi întrebări prosteşti” chiar cu riscul de a vă face de râs deoarece “e posibil care întrebarea pe care ai pus-o să nu fi fost pusă niciodată înainte” şi cu ea să schimbi o situaţie “încremenită în proiect”, vorba lui Gabriel Liiceanu.

O companie bună este aceea în care “angajaţii sunt încurajaţi să critice ideile sau acţiunile în care nu cred”. A critica nu înseamnă, evident, a bombăni, atitudine care nu presupune “onestitate intelectuală”.

Când au umor, americanii fac tot felul de chestii ciudate. De exemplu, un inginer care a refuzat să asculte dispoziţiile fondatorului companiei Hewlett-Packard şi, în ciuda ordinului de a înceta să lucreze la un proiect, a continuat (cu succes), a primit în final o medalie pentru “nesupunere şi sfidare dincolo de îndatoririle fireşti ale unui inginer”. Se presupunea că “îndatoririle fireşti ale unui inginer” sunt, în primul rând, să-şi asculte şeful.

Noi toţi l-am ascultat pe Ceauşescu, mai de frică, mai de nevoie, şi am ajuns unde am ajuns. E drept că nesupunerea şi sfidarea unui dictator nu erau cele mai recomandabile atitudini, dacă nu doreai să mănânci pe banii statului câţiva ani.

Şi încă ceva: nu vă scuzaţi tot timpul, deoarece “scuzele sunt prima formă de apărare a celor nesiguri pe ei”. (Ştefan Agopian, “Academia Caţavencu”, nr. 562/2002)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu