România de după 1989 sub tirania Securităţii comuniste

vineri, aprilie 13, 2018 16:39
Posted in category Mass-media

Vadim Tudor (stanga) si Ion Iliescu (mijloc)O poveste reală de prin anii 1999 – 2000: cum a fost falsificat dosarul “Geologul” de către securiştii de la “România Mare”

Ciurda de hiene

La zece ani de la o revoluţie cu miros de sângerete (atunci, în anul 1999, se împlineau zece ani de la Revoluţia din 1989 – n.m.), în care Securitatea a fost pusă cu botul pe labe de armată, haite flămânde de securişti de pripas, îşi mai fac încă de cap sub ochii languroşi ai Justiţiei, otrăvind apele, spurcând fântânile şi pârjolind holdele. Şi cum o haită nu umblă niciodată de capul ei, ci are în frunte un vătaf, bag samă că identitatea vătafului trebuie căutată sub cea a comanditarului, aflat, bine mersi, la umbra imunităţii parlamentare sau, după caz, în vârful bucatelor de partid şi de stat. Vom face astăzi vorbire despre o ciurdă de hiene costelive de la PRM (Partidul România Mare, grupare securisto-comunistă, condusă de pupincuristul Elenei Ceauşescu, Vadim Tudor, în care şi-au găsit locul cele mai jegoase personaje ale dictaturii comuniste, evident cele care n-au mai găsit în loc în PSD – n.m.), care pentru 3 milioane de lei (la sfârşitul lui 1999 şi începutul anului 2000, nu existau decât leii vechi; 1 leu actual (nou) = 10.000 lei vechi – n.m.) l-au transformat pe întâiul geolog al ţării în spion american. Comanditarul, adivă C.V. Tudor, îi dă ordin inspectorului, adică lui Ilie Merce, să-l compromită pe geolog. Inspectorul l-a madatat pe executor, adică pe Ştefan David, să ia legatura cu fomistul României Mari, Andrei Zeno, pentru a falsifica datele dosarului “Geologul”, în care identitatea reală a unui geolog român de naţionalitate germană va fi în cele din urmă substituită cu cea a geologului Emil Constantinescu.

Crocodilul deprimat

Comanditarul, adică C.V. Tudor, este lichea, şmecher, golan, incult, ungur, stalinist, hitlerist, satanist, terorist, damblagist, impostor, cadavru politic, codoş, activist şi pasivist PCR, pupincurist, securist, spion, bagabond, crăcănat, castrat, Cocoşatul de la Notre-Dame, Mongoloidul din Butimanu, vorbete, ciumete, boschetar, prostul clasei, puţă verde, amantul morţii, Tanţa şi Costel, Sucă, Naşul Pantelică, Nenea Urâtu, inventatorul epilepsiei, unde-i baba să-i rup laba, crocodilul deprimat, contrabandist, violator de capre, întâiul producător mondial de căcăreze, fratele geamăn al şefului de trib african M’buta Futa Mafuta, mama lui Fulgerică, blatistul de pe CFR, gagicarul din Pantelimon, femeia cu barbă, fals lider de opinie, tra-la-la, sorcova-vesela, antireformist, populist, limbist, ceankaişist, pedofil, zoofil şi Benny Hill.

Capra rîioasă

Inspectorul, adică Ilie Merce, fost colonel de Securitate, în prezent (era martie 2000 – n.m.) căpetenia hoardei clandestine de informaţii a PRM, are un cap mic şi tâmpit, cu o tărtăcuţă putredă, cu privire abulică, de individ bolnav de botulism, o întârziere mintală de vechi onanist, o glandă de venin care pulsează împotriva tuturor oamenilor cu o înfăţişare normală, în timp ce el e făcut la beţei de ta-su. Ideea fixă a derbedeului de Ilie Merce este să-i umple de balele lui puturoase pe toţi politicienii, fără excepţie, întrucât este un şobolan cu mustăţile fierte în ulei de frână.

Cioara vorbitoare

Executorul, adică Ştefan David, fostul şef al Securităţii judeţului Caraş-Severin şi, până în 1996, fost senator PRM, este handicapat incurabil, infractor înnăscut, puşlama, derbedeu, furnică neglijabilă, dobitoc sinistru, colonel bătrân şi grav bolnav de inimă, bozgor cu privirea de cianură, jidan împuţit, vânzător de delirium tremens, ins agresiv, limbric electronic, curvar, păduche nenorocit, lepră, mucos, mârşav, hoţ, mafiot, ţigan, analfabet, ţepar, cioară vorbitoare, câr-câr, cronc-cronc, nebun, borfaş, eunuc, şut în the popou, porcar, găinar, coardă venerică, curca-n lemne, născut mort, sloboz şi hai sictir!

Sper că v-aţi prins că toate aceste caracterizări s-au făcut folosind vocabularul “stilatului” tovarăş Corneliu Vadim Tudor.

Căpuşa de litoral

Booon. După ce s-a sfătuit cu inspectorul Merce şi executorul Ştefan, despre ce şi cum, la 25.07.1999, pe fomistul Zeno l-a scos sărăcia din casă, astfel că declară pe postul de televiziune “Neptun” din Constanţa că geologul Emil Constantinescu s-a întâlnit, în perioada 1980 – 1982, cu diverşi cetăţeni străini, inclusiv cu fostul ataşat militar al Ambasadei SUA la Bucureşti, pe teritoriul judeţului Caraş-Severin. În acea perioadă, Zeno a activat în cadrul serviciului de contraspionaj economic al Securităţii judeţului cu pricina, condusă de Ştefan David. Conform spuselor lui Zeno, Constantinescu a fost recrutat de CIA, dar pentru că Ceauşescu nu agrea ideea ca în România să existe deţinuţi politici, a dat ordin ca actualul preşedinte (al României, în 1999 – n.m.) să nu fie arestat, de unde Zeno trage mintenaş concluzia că el va fi fost recrutat de Securitate.

Molia de hârtie

La data de 19.07.1999, Zeno aruncă momeala şi în Cotidianul, care o închite cu tot cu mal. Legenda sub care apare titrat materialul pare ruptă din “1001 de nopţi”, întrucât încearcă să acredireze o anumită datorie patriotică , din a juxtapune dosarul “Iliescu-KGB”, rămas până atunci nepereche, dosarului “Geologul”. La 18.01.200, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara îl condamnă pe famelicul Andrei Zeno la doi ani de închisoare cu suspendare, pentru comunicare de informaţii false şi ofensă adusă autorităţii. Inculpatul are obligaţia de a se lua singur de gâţi de a se târî din post în post, pe raza circumscripţiei judiciare Reşiţa, pentru ca organele să constate că n-a rupt lesa, că nu şi-a pierdut dinţii într-o scârmoajă de pâine şi că stă mahmur în banca lui.

Căpuşa lihnită

În cursul procesului, eforturile patriotice ale acuzatului Zeno, răsplătite de Vadim cu 3 milioane de lei, au fost susţinute de martorii Ştefan David, Cornel Sătmăreanu şi Antoaneta Pascu, toţi foşti securişti la Securitatea Caraş-Severin. La 14.12.1999, Ştefan David declară următoarele: “Geologul a făcut foraje geologice la Sasca Montană şi a pierdut probele într-o zi, în drum spre Bocşa (…) E vorba de actualul preşedinte al României, Emil Constantinescu, şi ne-am dat seama atunci că acele probe le-a pierdut întrucât era într-o stare de aburire, adică sub influenţa alcoolului. Acest dosar se află în arhivele fostei Securităţi.”

Ploşniţa speriată

După ce instanţa i-a băgat degetele în uşă, la 17.01.2000, Ştefan David se răsuceşte, tresare şi are un mic puseu de conştiinţă, declarând de data asta următoarele: “Despre faptul prezentat în articol (în Cotidianul), din care rezultă că dl. Emil Constantinescu ar fi fost luat în vizorul Securităţii, pot să discut numai pe bază de documente (…) Pot confirma sau infirma cele spuse de colonelul Zeno în articolul din Cotidianul, în momentul în care mi se pun documentele în faţă.”

Păduchele defensiv

În aceeaşi nefastă zi de 14.12.1999, fostul locotenent-colonel de Securitate Cornel Sătmăreanu declară următoarele: “Dosarul era înregistrat în registrul unic de evidenţă a dosarelor, cu numele conspirativ Geologul, şi numele real este cel al geologului Emil Constantinescu, profesor geolog. Era urmărit de organele de Securitate în scopul prevenirii scurgerii de informaţii, în legătură cu prospecţiunile geologice din zona Banatului (…) Emil Constantinescu era singurul care efectua prin foraj probe biologice în zonele miniere Oraviţa, Sasca Montană, Moldova Nouă şi Anina.” La data de 17.01.2000, Sătmăreanu îşi aduce brusc aminte că lt.-col. Petrică Vulpe, şeful serviciului contraspionaj, i-ar fi declarat prin 1987-1988 următoarele: “Nu s-au confirmat suspiciunile , obiectivul, adică profesorul geolog Emil Constantinescu, nu a fost suspectat de activităţi de trădare, către o putere străină.”

Jigodia boşoroagă

Extrem de sigură pe ea, Antoaneta Petcu, subofiţer de Securitate, declara în acelaşi fatal 17.12.1999: “Din materialele informative pe care le-am dactilografiat în acest dosar, reţin că reieşea falsificarea de către Emil Constantinescu a probelor de minereu de uraniu, luate din Sasca Montană sau Oraviţa (…) Nu am nicio îndoială că acest dosar “Geologul” se referea la Emil Constantinescu (…), respectiv, preşedintele actual al României, lucru de care mi-am dat seama după alegerea sa ca preşedinte.” La fel ca ciracii ei, pe 17.01.2000, dactilografa lui peşte îşi schimbă şi ea depoziţia, declarând: “Nu cunosc şi nici nu ştiu ca în această perioadă Emil Constantinescu să fi fost urmărit informativ. Referitor la conţinutul declaraţiei de martor (…), menţionez că în declaraţia respectivă s-au strecurat unele inexactităţi (…), în sensul că una am declarat, şi cu totul în alt fel s-a consemnat.”

Zarca lui Goe

Aşa, care va să zică. Feciorii noştri de lele s-au jucat cu focul şi după ce s-au fript o dau cotită, în cel mai laş stil cu putinţă. Numai că diferenţa dintre cele două mărturii este depusă la dosar, şi cum dosarul cântăreşte cât o piatră de moară, coconii de casă ai tribunului de Butimanu vor fi condamnaţi, fără excepţie, pentru mărturie mincinoasă. Şi asta, pentru că adevăratul geolog (dosarul de urmărire informativă nr. 46427, deschis la 19.07.1979 de Inspectoratul Ministerului de Interne al judeţului Caraş-Severin, de ofiţerul de caz Barbu Răchitan) nu este Emil Constantinescu, ci un alt geolog, născut la Sibiu în 1928. Dosar închis din lipsă de probe, la 27.10.1983, prin documentul nr. 00874, al serviciului III contraspionaj, document contrasemnat de colonelul Ştefan David. Şi despre care sperăm să nu mai auzim nimic, vreme de cel puţin patru ani, timp în care îşi va scrie memoriile în linişte, la Jilava. (“Academia Caţavencu”, nr. 433/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

Ro2.ro