România – ţara şpăgarilor liberi (dar care vor sa trăiască bine – hă, hăăă, hăăăăăăă)

duminică, decembrie 6, 2020 16:29
Posted in category Mass-media

Citat Octavian GogaPaşaport pentru şpagă

Vara este anotimpul florilor, decapotabilelor, halbelor, topless-urilor, fustelor scurte şi paşapoartelor. Natura trezită la viaţă încă din primăvară, se trezeşte, vara, cu un mare chef de ducă. Oamenii pleacă de acasă pe uşa din faţă, nu înainte de a verifica dacă au închis lumina, apa şi gazele.

Cei care vor să plece din ţară verifică încă o dată dacă şi-au luat cu ei banii, periuţa de dinţi, nevasta şi paşaportul. Unii îşi dau seama prea târziu că între nevastă şi paşaport există nu doar asemănări, ci şi diferenţe. Una dintre aceste diferenţe ar fi că pentru paşaport trebuie (trebuia în 2004 – n.m.) să stai la rând.

Daca n-ai paşaport, deşi ai nevastă, trebuie să te duci fuguţa la Direcţia Paşapoarte şi să îţi faci unul, două sau câte ai nevoie. Până de curând (era iunie 2004 – n.m.), un paşaport se putea elibera în regim de urgenţă, acum nu se mai poate.

Vorba vine că nu se mai poate, fiindcă, de fapt, se poate. Cunosc eu o doamnă, prietenă cu nişte coloneii şi generali (unii dintre ei în rezervă), care, pentru o sticlă de whisky, îţi fac paşaport în trei-patru zile.

Prin urmare, vara nu este doar anotimpul florilor, decapotabilelor, halbelor, topless-urilor, fustelor scurte şi paşapoartelor, ci şi al doamnelor, coloneilor, generalilor şi whisky-urilor.

Noul slogan electoral, inspirat din liberali: Drept-stâng la ţintă

O să relatez aici, cu semilux de amănunte, cea mai simplă metodă de a smulge încrederea electoratului – nu cu programe, chestii elaborate de PR, proiecte SAPARD (era în 2004 – n.m.) sau o litră sinceră de ţuică.

Despre ce este vorba: pe 20 iunie 2004, în dimineaţa scrutinului (alegeri locale – n.m.), candidatul X din satul Y din judeţul Constanţa (atât am reuşit să smulg, doar judeţul, deşi am pus la bătaie până şi promisiunea că îl las pe povestitor să-mi dea mingea printre picioare când mergem la fotbal) s-a deplasat pe la consăteni şi le-a dăruit câte un pantof. Stângul sau dreptul, evident, în funcţie de doctrină.

Pe lângă pantof, le-a dăruit şi singura sa promisiune electorală: dacă va ieşi primar, le va oferi şi celălalt pantof, dreptul sau stângul. Ei, să nu spuneţi că nu este o metodă de a atrage voturile prostimii şi sărăcimii.

Atenţie, poliţiştii de la circulaţie dau radarele înapoi

După ce poliţia rutieră a fost dotată cu noile aparate radar importate din SUA (se întâmpla în 2004 – n.m.), s-au ales apele şi s-a văzut care sunt poliţiştii fricoşi şi care cei curajoşi.

Poliţiştii fricoşi sunt cei care folosesc radarul, dar fără să înregistreze pe bandă. Îi reperează numai pe vitezomani, îi opresc pe dreapta şi le spun că au superdepăşit limita de viteză, lucru pe care supervitezomanii îl ştiu prea bine. Moment în care începe o târguială bazată pe încredere reciprocă şi terminată cu lăsarea ploconului. Inconvenientul e că atunci când vitezomanul are tupeu şi cere să vadă înregistrarea, poliţistul fricos trebuie să spună că aparatul nu a înregistrat şi să îi dea drumul nesimţitului.

Dacă asta este frică, ce înseamnă oare să ai curaj ca poliţist cu radar? Iată şpilul! Curajoşii trebuie să se aibă bine cu şefii şi asta pentru că IGP-ul a avertizat în repetate rânduri că poliţiştii nu au voie să şteargă banda. Deja e clar: poliţiştii curajoşi înregistrează toate maşinile care depăşesc viteza, arată înregistrarea, se bucură când nenorocitul dă semn că are bani şi se bucură că pe lumea asta s-a inventat negocierea. Iar la sfârşit, apasă vesel pe butonul RW al camerei de filmat. Deşi, repetăm, IGP-ul le-a spus de nenumărate ori să nu mai audă de aşa ceva. Nu pentru că ar fi un indiciu pentru practica şpăgii, ci pentru că în felul acesta radarul se uzează şi se strică. (“Academia Caţavencu”, nr. 655/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu