S-au dus bulgarii, mai toţi lungiţi pe şesuri

duminică, mai 13, 2018 11:44
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorBulgarii ating apogeul în 927, adică anul în care Simeon, fiul lui Boris, moare. Înainte însă de a-şi opri respiraţia definitiv, Simeon a ţinut cu respiraţia tăiată o duzină de bazilei. Crescut şi educat la Constantinopol, ţarul bulgarilor a fost un adevărat om de cultură. Din păcate, din cultura lui, supuşii lui cu ceafa groasă au reţinut doar partea cu cultura gogonelelor, dar dacă e să-i dăm bulgarului ce-i al bulgarului, trebuie să recunoaştem că asta a fost îndeajuns. Simeon i-a ridicat pe vecinii nosţri din sud pe nebănuite culmi administrative şi militare, el însuşi ridicând pretenţii la tronul din Bizanţ. N-a fost să fie, deşi pentru această fantezie monarhică s-au spintecat reciproc multe armate.

După Simeon, bulgarii se repliază pe legumicultură. Statul decadent e cucerit de Sviatoslav, cneazul Kievului. După izbândă, ruşii constată că în Bulgaria e mai bine ca în stepă şi se hotărăsc să mai rămână un secol-două. Bizantinii însă au alte planuri cu ţara gogoşarului timpuriu şi încep războiul. Sviatoslav se luptă cu oarece folos până în 972 când, la Silistra, oastea lui e făcută ghiveci sau, după opinia unui martor bulgar, zacuscă.

Bulgaria cade în castronul bizantinilor care, după ce adaugă un strop de protecţie, o lingură de administraţie şi un polonic de biruri, obţin cea mai gustoasă salată balcanică a vremii. Rămăşiţele vii ale bulgarilor se retrag în vest unde aşteaptă până în anul 1018. În anul 1018, Vasile al II-lea al Bizanţului, zis şi Bulgaroctonul, adică “omorâtorul de bulgari”, îi – aţi ghicit! – pe toţi.

Strămoşii noştri au fost afectaţi extrem de puţin de acest etnocid oarecum la modă. În general, ei au luat contact cu evenimentele doar vizual, prin pescarii daco-romani care dădeau la undiţă pe malul stâng al Dunării şi mâncau seminţe de dovleac. Dispariţia bulgarilor a întristat totuşi pe mulţi flăcăi din zona Giurgiu-Călăraşi, mai ales pe cei care, în lipsă de altceva, se obişnuiseră să prindă, din când în când, bulgarii. (“Academia Caţavencu”, nr. 448/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.
Tags:

Adauga un comentariu