Scrisorile de dragoste ale lui Napoleon către Josephine

sâmbătă, august 11, 2018 17:07

Napoleon, JosephineÎn 1795, când îi scrie pentru prima oară, Napoleon avea 26 de ani, iar Josephine, viitoarea împărăteasă, 32. Născută în Martinica în 1763, căsătorită cu Alexandre de Beauharnais, un personaj cam dubios, executat sub Teroare, Josephine nu excela prin nimic. Cam trecută, ştirbă, mamă a doi copii, săracă, incultă ca o bucătăreasă, doamna de Beauharnais avea totuşi ceva ce-l va atrage pe Napoleon. Poate chiar trecutul ei, nu tocmai imaculat, l-o fi excitat pe soldatul care făcea amor cum mânca, adică la repezeală, fără vreo preocupare specială pentru a savura bucăţica ce-i pica pe masă sau în pat.

Cert e că, neţinând cont de nimic, Napoleon se îndrăgosteşte de Josephine şi ea îi devine amantă, apoi soţie. Ea îl va înşela fără prea multe scrupule, o va face şi el cu vârf şi îndesat, dar până una-alta o iubeşte: “Năpădit de treburi, în fruntea trupelor mele, străbătând taberele, nu o port în inimă decât pe adorabila mea Josephine, care-mi umple sufletul şi la care mă gândesc tot timpul”, îi scrie în 1796.

Scrisorile i le adresează cu “Cetăţenei Beauharnais” până la căsătorie. Are grijă de banii ei: “Nu ştiu dacă ai nevoie de bani, pentru că nu mi-ai vorbit niciodată de treburile tale. Dacă ai nevoie, îi ceri fratelui meu, are la el 200 de ludovici ce-mi aparţin.”, pentru a continua: “Dacă vrei să-i faci cuiva vreun rost, poţi să-l trimiţi aici, îl voi aranja.”

Se lamentează banal, ca orice îndrăgostit: “… pentru că voi crede, pierzându-ţi dragostea, inima, adorabila ta persoană, că pierd tot ceea ce face viaţa plăcută şi nepreţuită. Ah! Atunci nu voi mai regreta moartea, sau voi reuşi, poate, să o primesc pe câmpul de bătaie”, sau: “Mii de pumnale îmi străpung inima, nu le înfige şi mai adânc. Adio, fericirea mea, viaţa mea, tot ce există pentru mine pe pământ!!!”

Au un cod secret: “Te ador şi te sărut de o mie de ori pe micul Oscar, pe micuţa Moyna, fără să o uit pe micuţa Quiquette”. Treptat însă pasiunea scade până a nu mai rămâne aproape nimic. Scrisorile se sfârşesc alb, cu un “Al tău, N”.

Nu o va părăsi însă până în 1809, când va divorţa pentru a se căsători anul următor cu Maria Luiza, arhiducesă de Austria, cu care va avea un fiu, Napoleon al II-lea, mort la 21 de ani. Din motive necunoscute, Napoleon va distruge scrisorile primite de la Josephine. (Ştefan Agopian, “Academia Caţavencu”, nr. 508/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu