Uite-acusi, acusi, acusi, Basarabia-i la rusi

duminică, ianuarie 21, 2018 13:20
Posted in category Basarabia, Istorie

Adevarata istorie a romanilorÎn războiul ruso-turc din 1877, odată cu Plevna, turcii au pierdut Bulgaria, Serbia, Muntenegrul, ba chiar şi războiul. Românii, în schimb, au câştigat oficial glorie şi neoficial independenţa. Acest lucru i-a pus imediat în situaţia jenantă de a refuza Rusia dintr-o postură complet nouă. Căci una e să cedeze trei judeţe din Basarabia ca principat cu statut neclar şi alta ca stat independent.

Muscalilor atât le-a trebuit. Deoarece judeţele în cauză făceau parte, pe lângă bir, şampanie, baluri, execuţii, şi din memoria conştientă a ţarului, nealterată încă de fluviile de votcă. Aşa încât, Marele Duce Nicolae a trecut de la pretenţii la ideea invaziei directe la Tratatul de la San Stefano (19 februarie 1878), acolo unde insula noastră de latinitate a fost ignorată complet din tabăra învingătorilor, ruşii trecându-se în acte doar pe ei.

Cum situaţia era inacceptabilă, ai noştri au tratat hârtiile cu refuz, iar Maica Rusie se pregătea să ne facă ceea ce a reuşit să ne facă şaptezeci de ani mai târziu (1944, 1945,…). În acest moment au intervenit Marile Puteri. Marile Puteri s-au declarat împotriva tratatului de la San Stefano şi în favoarea Congresului de la Berlin, care urma să se ţină chiar la Berlin, undeva prin vară.

Fireşte că mutarea localităţii a produs mari schimbări în speranţa românilor. Fiind pe fază, I.C. Brătianu şi M. Kogălniceanu (prim-ministrul şi ministrul de externe) au promis poporului schimbarea şi i-au propus să reclădească împreună speranţa. După care au luat diligenţa de Berlin şi duşi au fost.

Mai întâi au fost duşi în sala de aşteptare a palatului, apoi au fost duşi pe scara de incendiu în biroul unui funcţionar, fiind în cele din urmă duşi pentru cinci minute la banchetul diplomatic şi arătaţi ambasadorilor la siestă, între prepeliţe şi caviar.

Rezultatul Congresului de la Berlin s-a publicat a doua zi în Monitorul de Germania şi era acelaşi ca la San Stefano: România era un stat liber şi independent, dar cu trei judeţe lipsă. Pe celelalte patruzeci, ruşii aveau să le pretindă mai târziu. (“Academia Caţavencu”, nr. 408/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

Ro2.ro