Un moment cam slav de înger
miercuri, mai 2, 2018 19:40Prin anul 560, când migratorii germanici îşi făceau de cap cu lexiconul nostru prin Ardeal, în Câmpia Getică se făceau auzite primele acorduri melodioase ale limbii slave. Pe o scală de la 1 la 10, cruzimea acestor noi oaspeţi barbari se situa cam în jurul valorii 3, longobarzii şi gepizii punctând, prin comparaţie, un lejer 9,5. Slavii erau paşnici şi cumsecade – evident, după canoanele vremii. Un sedentarism aproape nesănătos pentru palmaresul unui neam migrator care se respectă i-a împins încă de la început spre agricultură. Erau înalţi, blonzi şi purtau blănuri – obicei pe care l-au păstrat se pare până în ziua de azi. Ca o ciudăţenie, între ocupaţiile lor se remarcau stupăritul şi dragostea constantă pentru alcoolul rezultat din stupi – miedul. Când beau mied, uitau de cai, fapt ce-i ajuta pe strămoşii noştri să-şi sporească hergheliile şi sentimentele de recunoştinţă pentru aceşti cotropitori de treabă.
Bizantinii însă nu i-au văzut pe slavi cu ochi buni. În vara anului 591, generalul Priscus trece cu trupele în Muntenia, îl învinge pe Radogost, căpetenia slavilor din Teleorman, şi îl ia prizonier pe Musochios, şeful slavilor din judeţul vecin. În anul următor, generalul Petrus îl bate pe Pirogost, succesorul lui Radogost, şi dă să intre în codrii milenari din Vâlcea. Dar râul, ramul şi tot ce mai mişcă prin ţara asta se dovedesc a fi prieteni buni cu slavii. Aşa că Petrus se vede obligat să treacă Dunărea înot, cu a lui oaste cu tot. Împăratul Mauriciu însă nu se lasă. În anul 600, o a treia expediţie bizantină traversează bătrânul Danubiu cu chef de scandal. La rândul lor, nici slavii nu se lasă şi năvălesc din ce în ce mai mulţi, cu blănurile, cu vitele, cu agricultura, cu pescuitul şi cu prisăcile lor, exasperându-i pe romani şi câştigând stima bunicilor noştri antici. Meciul s-a terminat remiză, iar slavii au stat pe capul bunicilor noştri daco-romani vreo cinci secole. (“Academia Caţavencu”, nr. 444/2000)
Citeste si articolele:
Etnogeneză şi evaziune fiscală în secolele VII – IX | A șaptea dimensiune says:
februarie 2nd, 2019 at 12:36
[…] Un moment cam slav de înger […]
Slavii, c’est la vie! | A șaptea dimensiune says:
mai 2nd, 2019 at 7:52
[…] Un moment cam slav de înger […]