A șaptea dimensiune

Tot aud că educația e praf, că rezultatele la testele PISA sunt dezastruoase, că participarea la muncă este foarte scăzută – deci mulți sunt needucați și nu fac nimic, nu muncesc. Că avem un număr imens de asistați social (peste 1 milion). Că avem prea mulți bugetari. Toate astea sunt perfect adevărate.

Însă, se vorbește de parcă ar fi o problemă generală. Nu este. Este o problemă gravă și specifică. E dezastrul din rural.

Diferența între testele PISA dintre rural și urban – de exemplu – este cea mai mare din lume în România.

Concentrarea de sărăcie și inactivitate este în rural.

Singurul loc unde Simion a câștigat în turul 2 a fost în rural (la fel cum forța trecută a PSD-ului era în rural – acum se mută la AUR).

Dacă am compara urbanul de la noi – pe toți indicatorii posibili – cu urbanul din Europa – suntem fix la medie, suntem perfect ok. Și ca educație și ca număr de angajați și tot. Urbanul e perfect sustenabil și financiar, ar ieși pe surplus, nu pe deficit.

Problema – cheia înapoierii României – este proporția uriaşă de oameni în rural față de orice țară în Europa (și aproape din lume) și nesustenabilitatea economic, social, organizațional în sate mici – unde agricultura cu sapa evident nu se mai face (ci cu echipamente moderne care nu necesită milioane de oameni să lucreze) și nu ai cum să te organizezi, să ai școli sau spitale în micro-comunități.

Cat timp ne agățăm de pașunismul tâmp – ca satul în forma actuală poate exista – nu vom rezolva nimic.

Trebuie să înţelegem:

• nicio țară cât de cât dezvoltată nu are mai mult de 3-4% din oameni în agricultură acum;
• nu poți avea școli, spitale, servicii publice în comunități mai mici de măcar 20’000 de oameni. Nu se poate, nu ai cum. Și nici fabrici sau alt tip de activitate cât de cât modernă;
• nici măcar satele din Toscana (zona hiper turistică și urbanizată) nu sunt funcționale și au ajuns complet abandonate, poți cumpăra un sat întreg la prețul unui apartament în Cluj.

Cât timp ne agățăm tâmp să ținem oamenii blocați acolo – dându-le ajutoare sociale sau joburi fake la primăria din sat, unde nu fac nimic – îi condamnăm în primul rând pe ei înapoiere și frustrare, dar condamnăm și țara – politic și economic.

Nu ai ce promite și ce face, dacă locul nu are cum supraviețui economic în vreun scenariu posibil. Și în plus – nici măcar reforma administrativă, comasări nu vrem să facem. E o nebunie!

Singura soluție este urbanizarea. Să îi încurajăm prin orice fel posibil, inclusiv cu bani de la stat să se mute unde sunt joburi în orașele de lângă sau în orașele mari. Asta e cheia dezvoltării – urbanizarea. O știe și vestul capitalist, dar și chinezii comuniști, până și comuniștii noștri înțeleseseră asta.

Dar noi nu și nu. Satul românesc e esența nației! Industria calului! Primarii urlă după Anghel Saligny! Baronii locali protejează isteric rețelele din sate. Biserica se agață de enoriașii și preoții de la sat! Disperare maximă.

Oricum toată această isterie retrogradă va dispărea natural, prin îmbătrânirea și dispariția locuitorilor de la sat. În timp, natura va acoperi bordeiele. Doar că se condamnă la sărăcie prea multă lume până atunci.

Şi cei din diaspora sunt într-o situaţie dificilă – mare parte sunt, de fapt, condamnați, pentru că statul la noi nu a avut măsuri de urbanizare, să îi aducă în orașele de la noi (așa că ei s-au urbanizat oricum mergând în orașe în vest, dar nu le merge bine sunt pierduți între lumi).

Mai e și problema rromilor, care e imensa și îi include pe cei care stau în urban, însă acolo nu am nici cea mai mică soluție nu știu ce se poate face (nimeni, niciodată, în niciun model, în nicio țară, în nici o perioadă istorică nu a reușit).

Da, 2-3% din sate se pot reinventa ca loc de turism sau reședință secundară (dar merge doar pentru cele care sunt frumoase, pitorești). Sunt foarte puține. La satele fix de lângă oraşe, care nu sunt sate, sunt suburbii, lumea merge la muncă în oraș peste drum, nu se aplică ce spun mai sus. (Andrei Caramitru pe Facebook)
https://www.facebook.com/ACaramitru

România, o ţară formată majoritar din idioţi care nu respectă nici o lege, adică din votanţi PSD-işti

România votanţilor mafiei PSD-iste: ţara lui Ciordache şi Ciuvică

Fostul ministru al Justiţiei, Raluca Prună, despre votanţii PSD: „Nişte mediocri, dezavantajaţi social, cu copii mulţi pe care îi aruncă în lume ca să-şi sporească venitul”

Acasă la votanţii mafiei PSD-iste

Cine votează corupţii şi mafioţii din PSD = ciuma roşie? România proştilor