A șaptea dimensiune

De ce există România, ţara aia unde în 32 de ani nu s-a construit niciun spital, dar s-au construit, din bani publici, mii de biserici? Există România pentru ca, din munca sclavilor statului mafiot român, să-i fie plătite salariile şi pensiile fără număr comunistului Valer Dorneanu, acest agent sovietic infiltrat într-o funcţie înaltă a statului român.

De ce există România, ţara aia unde s-au aruncat pe Apa Sâmbetei aproximativ 45 de milioane de euro, bani suficienţi pentru a construi un spital, pe un referendum privind aşa-zisa “familie tradiţională”, referendum propus de doi cre(ş)tini autentici, Liviu Dragnea, la acea vreme cu amantă de 25 de anişori, el având peste 50, necăsătorit cu aceasta, adică în deplină concordanţă cu morala “familiei tradiţionale ortodoxe”, şi Călin Popescu Tăriceanu, la 5-a soţie, conform tradiţiei inchiziţiei catolice (hăă, hăăă, hăăă)? Există România pentru ca, din munca sclavilor statului mafiot român, să fie plătite pensii uriaşe tuturor criminalilor Securităţii comuniste şi foştilor pălmaşi ai regimului criminal bolşevic, astăzi onorabili pensionari, cu limba în curul “geniului Carpaţilor”, dispuşi oricând să ne spună pe Facebook ce bine era în comunism, pe o reţea capitalistă de socializare.

Dar România needucată mai este şi ţara corupţilor. A jegurilor corupte sau care votează corupţi. Deşi este ştiinţific dovedit că o ţară coruptă este o ţară în care se trăieşte greu, o ţară bananieră, în care se fură la greu, regimentele de imbecili fără şcoală, fără educaţie, fără cultură, fără nimic demn de apreciat, continuă să voteze corupţi şi hoţi, continuă să pupe icoane şi cadavre, continuă să finanţeze cea mai mare afacere posibilă, Biserica aducătoare de întuneric şi sărăcie.

Despre dacii corupţi şi într-o scurtă însemnare din “Academia Caţavencu”, nr. 665/2004.

Pentru cine trag conturile, Mitică?

Acum câteva zile, cineva mi-a povestit o întâmplare despre doi prieteni: un român şi un neamţ. Neamţul a studiat câţiva ani în România, apoi s-a întors la el acasă.

După un timp, prietenul român se duce să-i facă o vizită. Neamţul avea o casă mare, dotată cu toate cele, un Mercedes ultimul tip, o ducea bine, se pare. Românul, fără niciun ban, îl întreabă cum a făcut de a ajuns aşa bine. Neamţul îi zice: “Vezi pozul acela de acolo?”. “Da, îl văd!” “Ei, din 10 saci de ciment, 9 au mers la pod, iar unul mi l-am oprit eu, aşa cum am văzut că faceţi voi în România.”

Se întoarce românul acasă şi, după un timp, îl vizitează neamţul. Românul avea vilă cu 20 de camere, mergea cu elicopterul, o ducea destul de bine, se pare. Neamţul avea acelaşi Mercedes, locuia în aceeaşi casă, niţel mai modest, deci. Mirat, îl întreabă pe român ce se întâmplase de se îmbogăţise într-un asemenea hal. Românul îl duce într-un loc şi îi spune: “Vezi podul acela de colo?”. “Nu!” “Ei, trebuia să fie unul!”

Acesta este un banc, bineînţeles, dar care vine ca o mănuşă peste cazul lui Gheorghe Pop, funcţionar public (în 2004 – n.m.) la Serviciul tehnic al Spitalului Clinic de Adulţi din Cluj, care a reuşit să adune din salariul de bugetar o avere de 1,5 milioane de euro. Din “podurile” care se făceau, Pop avea un comision de 15%, iar din “podurile” fictive – 50 la sută. Din câte se pare, acest Pop a fost arestat pentru că a trecut cu elicopterul pe roşu.

Citeşte şi articolele:

• Eşti infractor? Foarte bine! PSD-ul îţi va oferi un post de conducere în România!
• Există poporul român?
• De 27 de ani, in Romania, mafiotii politici sunt liberi, iar statul roman n-a recuperat mai nimic din prejudiuciu
• Clanurile mafiote care fac legea in Romania
• Tariceanu, corigentul ajuns numarul 2 in Republica PeSeDista Romania